Infectata

Am inceput sa citesc bloguri. Adica nu doar sa trec de 1 max 2 ori pe-acolo si sa ma plictisesc. Sunt cateva la care am revenit. Acum stau si ma socotesc daca sa ma las asa sau sa fac penitenta. Sau sa le trec intr-o lista de-aia. Avand in vedere ca sunt amici sau amicii lor, sau amicii amicilor lor etc., cred ca o sa fac totusi lista.
Da'inca nu-i nici unul de breasla, of of

Semiotica e grea

Taaare grea. Uite o imagine plina de semne si semnificatii, in care semnificantii par si ei insisi debusolati si nesiguri de propria lor semnificatie. C-asa-i facuta viata asta, trebuie s-o iei obligatoriu in acelasi timp la stanga-sus si la dreapta-sus taman cand se ingusteaza drumul care trece prin balarii spre o groapa.

Nici o legatura cu alegerile de poimaine. Ca eu am abdicat din rolul de cetatean elector de o buna bucata de vreme, intrucat nu mai cred in forme de guvernare bazate pe reprezentare electiva. (Poate ca voi scrie odata si despre sistemul "meu" de democratie bazata pe esantionare, adica reprezentare directa, nu electiva. Nu-i ceva chiar nou, seamana ca principiu cu democratia ateniana, aia din antichitate. Offf, ce perimata si uncool-a mai sunt si io!)

Romania e child-friendly

Se vede ce scrie acolo sus pe tablita albastra? Daca dai click pe poza se vede ca scrie "Camera Mama si copilul". Deci, se poate! Iata o gara din Romania, mai precis din frumoasa urbe Filiasi, unde exista o camera dedicata. Aici ai putea sa-ti schimbi copilul de scutece, sa-l alaptezi, ma rog, mamele stiu... Nu doar la Ikea!

Ce sa mai fiu carcotasa si sa observ ca respectiva camera e zavorata si face parte dintr-un fel de grajd, doar alaturi si in (cam) aceleasi conditii e si camera Politiei, iar gara insasi, construita la 1888, nu pare sa mai fi suferit vreo interventie renovatoare tot de atunci.

Oricum, cine are copii stie deja ca ar trebui sa stai dreaq potolit in casa, nu sa umbli cu copilul dupa tine si sa mai ai si pretentii, auzi, sa-l alaptezi!!!! sa-i schimbi scutecele!!!! ca oricum deranjezi. Ce, l-ai facut cu mine?

Ma intrebam mai demult cum s-ar putea zice in romaneste "child-friendly". Acum stiu. Nu se zice, ca n-ai de ce.

In acest sens, poate ca promotiile la produse de copii ar putea da ca premii, in loc de nelipsita masina (foarte utila altminteri, ce, vreti sa ajungeti prin gari cu copilul? fie si la the child-friendly Filiasi) si niste bilete pentru toata familia catre diverse tari europene mai spre vest de noi. Numai dus.

(Si mai am io vreo doua idei despre ce ar mai putea face brandurile de copii, da pe-alea le tin sa le dau in cadru organizat, na!)

fuRnicular?

Ca nu ma pot abtine.
Banc mai vechi, amintit de un amic. Suna ca o conversatie recenta intre un june aspirant la o cariera in advertising, de preferinta planning, si o juna care deja presteaza marketing la nu-spui-care companie.

Bancul:
Ion si Gheorghe lucrau la funicular.
Ion: "Cum s-o zice, ma, funicular sau furnicular?"
Gheorghe: "La ce?"

Despre iarba si mirari (in ordine inversa)

Ma gandeam ca pe blogul asta nu mai intra nici dracu', daca nici macar eu nu-l mai frecventez - nu ca inainte as fi stat nedezlipita de el. Dar ce sa vezi, ori a innebunit statcounteru', ori s-au inmultit securistii, ori nu stiu ce se intampla ca tot intra oameni si citesc p-aci, ce-or fi tot citind, din moment ce io nu prea scriu???
Asa ca e cazul sa-mi popularizez si astfel propria initiativa, adica asta, dupa ce Irina si Mara m-au ajutat in acest sens.

Tot de la scuarul Sebastian, de care am mai scris, m-am luat. Unde iarba mai e, mai nu e, dar placute care te anunta de interdictia de a calca pe ea sunt, nu, cata-frunza-cata-iarba. A comentat multa lume bine-cunoscuta interdictie, eu doar mi-am adunat bruma de spirit civic si am pus de-o petitie pentru abrogarea ei. Deocamdata doar pe petitieonline (mai pun o data linku', sa fie), iar dupa ce se va vedea ca suntem multi, facem ca la carte.
Hai dezgradire! (pe asta am copiat-o de la puttycat)

Din seria wtf...

... sau a formelor fara fond, care duc la, de acum banalele, imagini "pitoresti" din tar'soara noastra.

Sa comentez? Sa nu comentez.

Serviciu public

Sharing

In recent modificatul (ca renovat nu pot sa-i spun) scuar (ca parc nu pot sa-i spun, desi asa scrie la intrare) Sebastian poti vedea zilnic imaginile astea. Tulburatoare sau banale, depinde de the eye of the beholder.

Peluza e dormitor de haita, langa locul de joaca pentru copii, foarte igienic, dar in privinta subiectului de azi (sharing, deci) e ok, iata, cainii si copiii in buna tovarasie, iar cainii si-or fi negociat ei prin mijloace specifice cum sa utilizeze in comun spatiul.

Mai interesant e mormanul uman, cu pui cu tot, inghesuiti unul in sufletul altuia, alta chestie foarte igienica, toti disperati sa prinda un loc "bun", sa beneficieze, dom'ne, si copilu' de jocurile astea noi. Gregaritatea, insa, nu inseamna deloc si comuniune. Zice o mama foarte nervoasa luandu-i bicicleta copilului de vreo 3 ani: "Daca nu te dai tu cu ea, nu ti-o mai dau de loc. Ce, ti-am cumparat-o ca s-o dai la altii?!?" (Baietelul ceruse voie sa-l lase si pe alt copil sa se dea cu bicicleta lui).

Asa ca data viitoare cand mai aud de vreo pozitionare "pe sharing" o sa fiu foarte circumspecta si o sa ma uit cu mare atentie care e targetul.

Secretul Afroditei

O fi faptul ca era urata ca porcu'? Asa s-ar zice, dupa brandingul nascut, probabil, din visul unui cipriot calugarit prea devreme si adormit prea tarziu dupa o masa prea copioasa si o lectura prea aprofundata a Epistolei catre corinteni.

(Imaginea cu pricina era pe o punga cu bombonele, bune, ce sa zic!)

Mai mult verde

Ce-i mai verde decat frunza verde?

Pai, frunza vopsita verde cu vopsea alchidica, efect secundar al importantei si ecologicei activitati a vopsirii gardului prin stropire.

La fel de verde ca imaginea corporatista a ... nu spun cui, ca s-ar putea sa pacatuiesc prin omisiune, sau ca proiectele zise ecologice, care se impart in trei mari tipuri - dat din gura (adica tocat banii pe meetinguri, conferinte, traininguri, publicitate etc.), gunoierit si ceva ce s-ar putea numi "Iti tai mainile, dar iti dau manusi" (adica defrisez, dar plantez panselute, sau poluez la greu, dar infig trei plopi la marginea orasului, sau vanez la greu tot ce misca, dar finantez un tarc de tinut doi lupi in el)

Ce ma enerveaza e ca s-a format un soi de musita a CSR "verde", practic nu mai e proiect mare, deci cu banet semnificativ, fara aceiasi "actori". Ma intreb daca respectivele companii aleg in cunostinta de cauza sa faca greenwashing de-asta de doi lei si atunci lucreaza, deh, cu profesionistii acestei activitati, sau pur si simplu pe responsabilii cu CSR-ul nu prea-i duce capul.

Editez ca sa pun si-un link de "green talk" despre cum se mai brandeaza "eco" prin lume.

Fantoma de la McCann

Aflu de la un amic ca are un prieten recent angajat la McCann (deci nu ne-am cunoscut). Si ce-i zice acest prieten? I-auzi: cica eu as fi un fel de fantoma la McCann - unii ma pomenesc ca si cum as fi prezenta pe-acolo, exista semne ale existentei mele (un cont activ de e-mail, de exemplu), altii vorbesc de mine la trecut, dar la un trecut care sigur nu se mai intoarce ("sigur nu se mai intoarce" fiind aici expresia-cheie), altii nici nu cred ca as fi existat vreodata cu adevarat.

Drept care, prin prezenta adeveresc ca exist, ba chiar ca intentionez sa ma intorc, la un moment-dat, in carne, oase si, sper, ceva neuroni inca interconectati. Doar ca, momentan, ma aflu intr-un alt plan al existentei mele, de-aia nu ma vad...

Pastem fericiti

Sa traiasca dom' Vanghelie! ... ca mi-a dat aseara, uite, subiect de scris pe blog.

Locuind eu, deh, ca omul din popor (si anume nu din patura lui cea mai instarita), intr-un bloc de garsoniere in dosul Caii Rahovei, iata ca am primit pomana electorala. Niste tineri cu tricouri rosii au impartit sacose, cum se vede in poza, cu bunuri alimentare, urand fiecarui beneficiar "Paste fericit, din partea domnului Marian Vanghelie!". Ceea ce, avand in vedere continutul sacosei, poate fi interpretat ca o propozitie... cum ii zice frate? imperativa? ma rog... cu predicat si complement.
Paste, deci, draga cetatene, acum ca ai ce, prin amabilitatea domnului Vanghelie.
Trecand peste primele emotii, intre care a predominat tristetea ca sunt considerata o burta, au inceput sa ma roada nelinistitii soricei ai intrebarilor. Dupa cum urmeaza:

* De ce tocmai acest mix de branduri? Iata, stand alaturi ca intr-un butic de tara, mega-brandul Fanta, private-label-ul Aro, localul Coronita, importul popular Victory, prajiturica de mic producator din Turnu-Magurele (Dilaila, sau cum o chema-o, ca pe poza nu-mi dau seama si ambalajul nu-l mai am ca am mancat prajitura si l-am aruncat) etc. Cum ar fi sa faca cineva asa un cross-promotion? Tur de forta, nene. La prima vedere, targetul pare sa nu fie acelasi pentru toate astea, dar ma bazez pe dom' Marian ca stie ce face. Si chiar eu am scris, vreo 2 randuri mai la deal, cum ar putea sta continutul sacosei pe un raft de butic la tara. Deci, da, e bun mixul. Ciudat, dar bun.

* Dincolo de facilul "pomana electorala", ce fel de promovare e asta? Ma gandesc ca e un amestec de sampling ("Iata cat de bine o duci cu Vanghelie") si advertising prin asociere, cu rolurile inversate - nu persoana publica e spokesperson pentru un brand, ci mai multe branduri "legitimeaza" persoana. In acest ultim caz, cum e deci persona-brand-ul Vanghelie? Popular ca Victory, de casa ca Linco, optimist non-conformist ca Fanta si, desigur, sta bine pe cascaval ca Delaco, inteleg. (De restul nu mai zic, ca mi-e lene.) Nu-i rau, nu-i rau.

*Chiar renteaza promovarea asta? Adica, din x mii de sacose, cate s-or converti in voturi? Negresit, targetarea a fost buna. Sacosele s-au dus, in general, la cei care n-au renuntat (inca?)hotarat la exercitarea dreptului la vot si pentru care pomana s-ar putea chiar sa fie de folos, traind ei dintr-o pensie insuficienta. Dar chiar o crea favorabilitate? Cati s-or simti, ca mine, jigniti ca sunt considerati burti, nu oameni cu suflete, minti si ce mai au ei pe-acolo? Sau poate ca, in mod tragic, multor oameni li s-au atrofiat deja, prin lipsa de valorizare, mintile si sufletele? Zic "din lipsa de valorizare" pentru ca eu nu cred ca oamenii functioneaza simplist dupa piramida lui Maslow.

Hai ca s-a trezit Cozia. Inchei.

WTF? cum s-ar zice...

Nu stiu ce e asta. Sau de ce. Si, mai ales, ce-o fi fost in capul autorului, fie el individual sau colectiv.O fi fost prea-plinul sufletului sau, revarsat in aceasta ofranda plutitoare pe lacul, destul de cleios zilele astea, din Parcul Carol? Sau n-o fi gasit la iuteala cosul de gunoi? Sau combinatia celor de mai sus? Sau...?

RESPEK!

Daca nu e clar din imagine, explic: este vorba despre garda de la mormantul ostasului necunoscut, ala pe care arde "flacara vesnica", dupa cum stie si nepoata mea Smaranda, care are 4 ani. Se pare insa ca asta nu mai inseamna mare lucru, cel putin pentru flacaii care, in loc sa stea smirna, patrunsi macar de anchilozare militaroasa impusa, daca nu de respect si evlavie, iata, se converseaza la telefonul mobila sau prin viu grai. In alta zi unul fuma. Banuiesc ca nu se sfiesc nici sa se scarpine prin diverse parti ale corpului. Pai, nu? De ce s-ar sfii? E doar o conventie - asa cica ne aratam respectul colectiv pentru niste oameni care au murit in diverse razboaie. Dar poate ca si "cadrele superioare" ale armatei or fi uitat asta, oricum, se pare ca au uitat sa le spuna soldatilor pe care ii trimit sa stea drepti. Sigur ca daca soldatul de garda ar face oricare dintre gesturile astea considerate nerespectuoase, in Grecia i s-ar lua gatul, in Rusia ar fi impuscat, in India i s-ar scoate matele, in Franta ar fi dat afara din armata sub oprobiu public etc. Sigur ca intre mortii aia pomeniti prin respectivul monument sunt si cei trei frati ai bunicului meu, bunicul sotului meu si, poate chiar strabunici ai flacailor respectivi. Si ce daca? Ce, trebuie sa-i respectam, pe ei sau pe oricine altcineva? Poate pe noi insine? Ce demodat...

Revin si mai zic: in mod sigur "cadrele" militare nu mai sunt in stare sa execute nici macar aspectele formale cele mai simple. La primirea lui Bush n-au fost in stare sa-i raspunda la salut, a trebuit sa repete el salutul ca sa i se raspunda cu o balbaiala penibila.

Cozia nu doarme, eu nu scriu

Mda, uite-asa trece trimestrul si io nu mai scriu nimic. Promisesem o vituperatie la adresa greenwashing-ului si a celor care-si fac o cariera din asta. N-am apucat s-o scriu si acum nu mai am chef. Poate o sa revin, banuiesc ca gargarita mutata genetic in verde, ulterior rebrandata in cuconita verde aruncandu-se dintr-o frunza (o fi proiectia despre sine a tanarului domn Bucurenci?), se va cocota pe vreun cacat vizibil cat sa ma enervez din nou.
Asa ca, ramane pe alta data.

Mai scriu

"Mai scrie si tu pe blogul ala" imi zice Diana la telefon, in timp ce eu eram cu mainile adanc bagate intr-o gaina free-range, pe romaneste de curte, achizitionata in scopul diversificarii alimentatiei copilului, chestie stiintifica si complexa. Atat de complexa, incat mi-a cam ocupat resursele de timp si buna parte din cele intelectuale. Dar nu de tot! Astfel incat in urmatorul articol voi aborda acidulat problematica imaginii verzi. Adica despre CSR, stanga nepieritoare si metamorfica, precum si un domnisor ubicuu, verde si rosu in acelasi timp, care are propriul sau blog.

Cine-a parfumat caca-ul?

Pampers.

Inovatia are partile ei indubitabil avantajoase pentru un brand. Ea mentine atentia oamenilor asupra ta prin noutatile despre produs pe care le ai de comunicat si contribuie la perceperea brandului ca formator sau reformator de categorie. Asta, insa, cand e vorba de o imbunatatire a produsului, sau macar de o schimbare care nu-l strica. Te-ai astepta ca P&G sa stie asta, doar inovatia (comunicata intens, desigur) e pentru ei un pilon esential de marketing. Dar iata ca nu! Ce s-a intamplat? (Aici urmeaza speculatiile mele) Niste creiere infierbantate dupa focus-grupuri si poate chiar si home-visits, auzind in mod repetat povestea cu baita de seara care linisteste bebelusul si-l ajuta sa doarma mai bine - oh, aceasta dorinta suprema a mamelor in carenta acuta de somn!!!!! - ce se gandesc ei? Sa parfumeze scutecele de hartie popular numite pampersi, cica sa "pastreze prospetimea de dupa baita". Minunat. Iata o inovatie inutila dintr-un set de motive si chiar daunatoare din altele.

Inutila pentru ca:

1. Copiii mici nu sunt ca animalele de adulti, care la 5 minute dupa baie transpira si, eventual, put. Chestie de aciditate si de culturi bacteriene pe piele.

2. Baita de seara e linistitoare datorita contactului cu apa, atingerilor parintelui si a ritualului. Nu datorita vreunei parfumari.

3. In timpul noptii folosesti de regula un singur 'pampers'. Ziua folosesti mai multi.

4. Chestia aia galbuie pe care o elimina sugarii nu miroase urat, deci mirosul ei nu poate deranja pe nimeni.

Si iata si motivele pentru care inovatia a stricat produsul:

1. Ultima dorinta a unei mame si-asa probabil obsedate de chimicalele potential iritante cu care intra pielea sensibila a copilului in contact e sa fie 'lotiune' in scutece, adica in contact permanent cu pielea.

2. Daca bebelusul 'a facut', ideea e sa-i schimbi scutecele cat mai repede, fara sa dezbraci aiurea copilul - operatiune deseori dificila din cauza opozitiei fizice si vocale a impricinatului - deci e util sa simti mirosul specific, nu sa fie blocat de "bath fresh".

Si uite-asa trec batalioane de mame la Huggies sau Libero sau mai-stiu-eu-ce. Partea proasta e ca, in afara de cei de la TZMO (aia cu Happy, parca asa le zice), restul marketerilor nu s-au asteptat nici ei ca inovatia lui Pampers sa fie o gherla, asa ca, iata, in ianuarie 2008 sunt out-of-stock cam peste tot, la marimile intre 5 si 12 kg.

Ma tot gandesc cum or fi putut sa faca P&G asa o tampenie? Doar isi cerceteaza si ras-cerceteaza orice. E posibil sa fi facut o greseala esentiala: sa se fi bazat pe ce spun mamele de copii sub 1 an. Nu tine. In primul rand, experienta maternitatii e atat de complexa, incat e greu sa te concentrezi asupra aspectelor ei minore. In al doilea rand, e o experienta esentialmente emotionala si irationala, asa incat e aproape imposibil sa verbalizezi logic si rational cele mai multe aspecte ale ei, inclusiv decizii de cumparare. Singurele variante de cercetare pe segmentul asta sunt observatia, de preferinta participativa, si analiza de documente. Care documente? Ei, hai, daca citeste cineva blogul asta, il duce capul unde sa le gaseasca.

Ca tot comentam ieri despre ce-i trebuie unui planner: inainte de orice, ar trebui sa fim 'doctori' in schimbare sociala (ca, de altfel, si marketer-ii). Iata un articol de baza, identificat de Diana. Merci, Diana!

This paper looks at how change happens and how to make it happen. It surveys a number of change theories in the fields of history, the philosophy of science, anthropology, sociology, and management theory. It concludes by offering some strategies for promoting change in organizations and communities. The paper was originally prepared for the Pew Partnership for Civic Change in 1996.

Cine spala eprubeta

Ma enerveaza confuziile de termeni in general (sigur, atunci cand cunosc termenii respectivi, ca altfel cum sa-mi dau seama de confuzie?), iar in particular, foarte tare, confuzia intre meserie/profesie si ocupatie. Ai zice ca e o diferenta usor de sesizat, de bun-simt, chiar fara sa stii definitiile social-economice: meseria e aia pentru care te-ai calificat, ocupatia e aia pe care o practici. Limbajul comun acorda meseriei o componenta de definire a persoanei, sesizand faptul ca ocupatia e temporara si conjuncturala, pe cand calificarea iti ramane pe viata, nu ti-o pierzi decat in cazuri cu totul exceptionale. (Zicem: "X e medic si lucreaza ca reprezentant de vanzari").
Si-asa ajungem la ocupatia, repet, ocupatia, de planner ( account planner sau strategic planner; cea de media planner pare sa sada altminteri). Am vazut si auzit discutii interminabile despre ce-i aia un planner si ce ar trebui sa faca etc. E normal si util sa existe incercari de formalizare a ocupatiei, de stabilire a unor 'job description'-uri (ca daca zic 'fise de post' poate nu se intelege ce-s alea). Mai ciudat e cand auzi juni ambitiosi care vor sa ajunga, musai, planneri si te intreaba ce sa invete (de fapt, intrebarea e, de obicei, "Ce sa citesc") in acest scop. Dar ce sa-i blamezi pe bietii copii, cand adulti cu aceasta ocupatie se poarta ca si cum ar fi o meserie, sau o calificare. Am vazut ca exista si un profesor de planning...
Planning-ul ca meserie mi se pare ceva la fel de absurd si inutil ca meseria de spalator de eprubete. Desigur, poti avea folositoarea ocupatie de spalator de eprubete (sa zicem ca s-ar intampla asta din nevoia de specializare a laborantilor). Pentru a fi un bun spalator de eprubete e necesar si suficient sa stii ceva chimie si ceva biologie (in functie de laboratorul in care lucrezi), astfel incat sa stii cu ce sa neutralizezi si elimini cat mai bine chestiile pe care le-ai putea intalni in eprubete. Un chimist cu unele cunostinte de biologie, sau un biolog cu bune cunostinte de chimie ar putea fi oricand excelenti spalatori de eprubete. Dar daca vrem sa avem meseria de spalator de eprubete, e suficient sa invatam aspirantii tehnicile de laborator cunoscute. Nu-i nevoie sa stie, neaparat, de ce aplica o tehnica sau alta. Problema e ca nu vor putea niciodata sa faca bine fata unei situatii noi, pentru ca au achizitionat prin educatie doar tehnicile, nu si stiinta care le-a stabilit.
Ei, daca spalatorul de eprubete se confrunta rar sau niciodata cu substante noi sau combinatii neuzuale, in cazul planning-ului situatiile noi sunt nu exceptia, ci regula. Din doua motive: apar produse si servicii noi, care trebuie comunicate, iar oamenii se plictisesc repede, trebuie sa le zici lucruri noi, sau macar intr-un fel nou. De aceea, cred ca pentru a putea lucra decent ca planner trebuie sa ai o meserie, legata, intr-un fel sau altul, de unul dintre cele 2 capete ale comunicarii: emitatorul - agent economic, de cele mai multe ori, uneori agent social) - si andrisantul - niste oameni - si sa ai cunostinte, macar de baza, si de la celalat capat. Apoi, dupa cat esti de interesat si cat te duce capul, mai acumulezi cunostinte si abilitati de specialitate. Dar trebuie sa ai o baza undeva. Cred ca un absolvent de geografie, pasionat de geografia sociala, poate fi un bun planner. Sau un absolvent de litere, specializat in literatura comparata. Nu cred ca poti fi planner fara sa ai o meserie. Si nu ma refer la aspectele formale. Cand spun meserie, calificare, absolvent, nu ma refer la diploma, ci la continutul de cunostinte si abilitati pe care aceasta ar trebui sa-l ateste. Daca ai aceasta baza, cred ca poti face fata schimbarilor, le poti folosi si chiar provoca. Daca nu, stai si astepti sa te invete vreun guru cum se incalzeste apa calda the new way.

Form ueber alles

Am citit niste fragmente pe care le sarisem prima data din 'Unleashing the Ideavirus' a lui Seth Godin. Se poate descarca sub forma de e-book de aici. Desigur, lectura obligatorie pentru planneri.
Par sa fie la mare moda si pe la noi discutiile despre 'permission marketing', care ar trebui sa inlocuiasca perimatul 'interruption marketing'. Foarte frumos. Doar ca am observat cateva chestii care par sa fie trecute cu vederea de laudatorii 'permission ...':

- S-ar putea ca o gramada de oameni sa vrea, inca, sa fie 'intrerupti'. (Ce zic acum se refera la cultura dominanta in Romania.) Spoturile TV, mai ales, au inca o functie de entertainment, iar printurile, panourile stradale etc. un rol decorativ. Sunt oameni, multi, care se uita la reclame ca la mini-filme - ii amuza, le dau subiecte de comentat, puncte de referinta... Ce mai, sunt produse culturale in toata regula. Si, prin asta, puncte cruciale de contact cu un brand.

-Indiferent de caile si modurile in care comunici ceva, intai si-ntai trebuie sa ai CE sa comunici. E frumos sa faci o idee sa se raspandeasca viral, dar mai inatai trebuie ca ideea respectiva sa existe!

Asta mi se pare cel mai suparator: tot vad/aud vorbindu-se despre noi forme de comunicare si cum sa fii mai dahshtept in felul in care comunici, de parca forma, oricat de grozava, ar putea vreodata sa rezolve lipsa de continut. Cred ca daca ai o idee cu adevarat buna, in care crezi, vei gasi un mod bun de a o transmite altora si ceva tot va trece spre oamenii carora li te adresezi, iar apoi de la acestia la alti oameni. Mai pe scurt, daca ai ce sa zici, o sa gasesti cum sa zici. Invers, nu prea merge, sau merge prost. Sau jenant. Cum e campania de imagine Nivea . Dupa Dove, ce poti sa zici, ce face omul face si maimuta. Pacat de Nivea. Are un branding asa de bun, se purta bine in piata... Desi, daca stau sa ma gandesc, erau niste semne ca se uita peste gard sa vada ce fac vecinii si-i copiaza - furia cantitativa gen L'Oreal, spre exemplu.

Cum scapam deci de tirania formei fara fond? (asta ca sa bag si ceva pompos)

Pozitiv

Intrucat azi e soare, zapada sclipeste si Cozia trage un pui de somn, revin pentru o scurta mentiune. Cand am scris ca or fi bloguri romanesti bune dar nu ma intereseaza subiectele, ma refeream la faptul ca nu-mi sunt utile la defularea nevorbitului pe teme 'profesionale'. Altminteri, mai arunc cate un ochi, cu simpatie, pe blogul Ancai. Desi, pentru gustul meu, e prea personal, proportia de 'stiri'/opinii e prea mult supraunitara, iar gradul de coolnes imi da racori, e colorat si transpare faptul ca Anca e fata sprintara la minte si cu repere bine infipte. Ca sa nu mai zic ca in playlistul ei de vreme rea e "A perfect day Elise", cantec pe care Cozia probabil ca il stie pe de rost, ca l-a ascultat de cand era morula.

Ce-i asta si de ce

"Asta" e, desigur, un jurnal personal tinut public, adica rezultatul unui act indecent si oarecum patetic, pe care-l comit oameni cu un ego hiperinflamat, tinand sa-i fericeasca si pe altii cu panseurile lor, sau/si oameni care n-au prieteni carora sa le povesteasca prin viu grai ce au de povestit.

De curand mi-am dat seama ca sunt, partial, in cel de-al doilea grup. Mai precis, de cand nu mai sunt la serviciu din motivul vizibil in imaginea din dreapta, nu prea am cum si cu cine sa 'dezbat' cestiuni arzatoare, sa le zicem 'profesionale' - cele recognoscibile prin faptul ca par sa aiba mai mult sens cand le numesti in engleza: advertising, brand, trends, insights, marketing... Ma gandesc ca as putea sa scriu acest jurnal in scop terapeutic, de defulare, ca sa nu tin doar pentru mine ce-mi mai trece prin cap, fara sa bat colegii la cap cu telefoane si e-mailuri, dar si ca sa nu acumulez tensiuni care m-ar putea face sa iau hotarari nechibzuite, ca de exemplu sa ma intorc la serviciu mai repede decat e cazul de fapt.

Am incercat o alternativa, anume sa citesc blogurile altora si sa comentez acolo. N-a mers. Mi-e lene sa scriu in engleza (sau in orice alta limba in care m-as descurca oarecum), deci raman doar blogurile romanilor. In cazul unora, nu ma intereseaza subiectele, oricat de bine ar fi scrise. Altele or fi interesante ca subiecte, dar prea prost scrise, inclusiv cu greseli flagrante de limba, deci obositoare. In fine, cele mai multe cu subiecte din categoria mai sus mentionata (advertising etc.) sunt pline de imbecilitati (in acceptiunea delicios explicata de Eco in "Pendul..."). M-am enervat pret de un somn de zi al Coziei citind panseuri imbecile, la care n-as fi putut comenta decat cu invective, apoi am renuntat. Daca stie cineva un blog si destept si bine scris, poate-mi zice si mie, sa nu raman cu impresii gresite despre blogosfera romaneasca. Daca nu, voi continua eu sa deversez intr-insa. N-am pretentia ca scriu bine, stilul va fi probabil uneori prea colturos, alteori cleios de-a dreptul, s-ar putea sa-mi scape si 'chifle' ortografice si de punctuatie. Sper, totusi, sa nu scriu prostii, desi, probabil, voi si gresi, adesea.

Sa explic adresa (titlul are propria lui explicatie, care poate parea aroganta...). La inceputul anilor '70, Mao ura doi oameni: pe generalul Lin Biao - care adunase atat de multe merite in serviciul sau, incat incepuse sa-l puna in umbra (pe asta l-a eliminat in 1971) - si pe Confucius, considerat chintesenta Chinei arhaice care trebuie schimbata din temelii (asta murise de mult, deci era cu atat mai periculos). In consecinta, in '73 Mao incepe campania "anti-Lin, anti-Kong".

In spiritul "chapeau"-ului acestui blog, explicatia se opreste aici.