Ce-i asta si de ce

"Asta" e, desigur, un jurnal personal tinut public, adica rezultatul unui act indecent si oarecum patetic, pe care-l comit oameni cu un ego hiperinflamat, tinand sa-i fericeasca si pe altii cu panseurile lor, sau/si oameni care n-au prieteni carora sa le povesteasca prin viu grai ce au de povestit.

De curand mi-am dat seama ca sunt, partial, in cel de-al doilea grup. Mai precis, de cand nu mai sunt la serviciu din motivul vizibil in imaginea din dreapta, nu prea am cum si cu cine sa 'dezbat' cestiuni arzatoare, sa le zicem 'profesionale' - cele recognoscibile prin faptul ca par sa aiba mai mult sens cand le numesti in engleza: advertising, brand, trends, insights, marketing... Ma gandesc ca as putea sa scriu acest jurnal in scop terapeutic, de defulare, ca sa nu tin doar pentru mine ce-mi mai trece prin cap, fara sa bat colegii la cap cu telefoane si e-mailuri, dar si ca sa nu acumulez tensiuni care m-ar putea face sa iau hotarari nechibzuite, ca de exemplu sa ma intorc la serviciu mai repede decat e cazul de fapt.

Am incercat o alternativa, anume sa citesc blogurile altora si sa comentez acolo. N-a mers. Mi-e lene sa scriu in engleza (sau in orice alta limba in care m-as descurca oarecum), deci raman doar blogurile romanilor. In cazul unora, nu ma intereseaza subiectele, oricat de bine ar fi scrise. Altele or fi interesante ca subiecte, dar prea prost scrise, inclusiv cu greseli flagrante de limba, deci obositoare. In fine, cele mai multe cu subiecte din categoria mai sus mentionata (advertising etc.) sunt pline de imbecilitati (in acceptiunea delicios explicata de Eco in "Pendul..."). M-am enervat pret de un somn de zi al Coziei citind panseuri imbecile, la care n-as fi putut comenta decat cu invective, apoi am renuntat. Daca stie cineva un blog si destept si bine scris, poate-mi zice si mie, sa nu raman cu impresii gresite despre blogosfera romaneasca. Daca nu, voi continua eu sa deversez intr-insa. N-am pretentia ca scriu bine, stilul va fi probabil uneori prea colturos, alteori cleios de-a dreptul, s-ar putea sa-mi scape si 'chifle' ortografice si de punctuatie. Sper, totusi, sa nu scriu prostii, desi, probabil, voi si gresi, adesea.

Sa explic adresa (titlul are propria lui explicatie, care poate parea aroganta...). La inceputul anilor '70, Mao ura doi oameni: pe generalul Lin Biao - care adunase atat de multe merite in serviciul sau, incat incepuse sa-l puna in umbra (pe asta l-a eliminat in 1971) - si pe Confucius, considerat chintesenta Chinei arhaice care trebuie schimbata din temelii (asta murise de mult, deci era cu atat mai periculos). In consecinta, in '73 Mao incepe campania "anti-Lin, anti-Kong".

In spiritul "chapeau"-ului acestui blog, explicatia se opreste aici.