Ce-as vrea sa ma fac cand o sa fiu mare

Intai ziceam ca musafir, apoi calator, apoi, cand mi s-a explicat convingator ca astea nu sunt optiuni si, vai! am crezut, ziceam ca doctorita, pe urma balerina, pe urma nu mai stiu, mai tarziu nu mai voiam nimic, doar faceam o facultate (chimie. inginerie. o doamne), acum mai mult de 5 ani, cand abia se inventase blogging-ul, ma gandeam sa ma fac blogger, dar, cum timpul mi-l ocupa activitatea de planner, nu m-am miscat repede si intre timp asta a devenit mainstream si n-am mai vrut. Azi ma gandeam ca timp de 2 ani am strans suficienta observatie participativa ca sa incep o lucrare de antropologie despre experienta maternitatii p-aci s-acum. Dar ce sa fac cu ea? De doctorat am scapat cu fuga in 1999. De antropologie n-are multa lume nevoie, decat daca esti intr-un cerc de initiati in care n-am vrut sa intru. Facturile curg rauri. Na ca nu ma fac nici antropolog cu lucrare. Probabil ca nici mare n-o sa ma mai fac.

PS Da, io am desenat-o.

Planning taught by toddlers

Lesson 127: Spices are good

Acuma in romaneste, titlurile trebuiau sa sune a jargon. 

Daaa. Pare evident ca unui om, de orice varsta, deci inclusiv sub 2 ani, i se pare bun ce ii place lui, nu ce crezi tu ca ar trebui sa-i placa? O fi, dar e un adevar adesea trecut cu vederea. Nu vreau sa-mi amintesc la cate discutii despre adecvarea la target (adica andrisanti) a strategiei sau executiei vreunei campanii am participat.In prea putine cazuri, cei care aduceau argumentul inadecvarii stiau ceva real despre oamenii aia despre care vorbeau. Ca nu-i suficient sa auzi ce zic intr-un focusgrup ca sa intelegi ce gandesc. Sa mai repet ca nu-i tot una ce zic si ce gandesc oamenii? Ca daca ai dubii, decat sa-i intrebi, mai bine le dai jucaria pe mana si constati daca se joaca cu ea sau nu?

Sa revin la ziua de azi. Azi am facut mancare de legume cu ghimber proaspat. A iesit ceva foarte aromat si destul de picant. De fapt, iute de-a binelea. Gustand, ma gandeam ce-i dau copilului sa manance daca nu-i place, ca deh, e copil mic, cum sa-i placa iute? Ei, i-a placut de n-a mai putut, a mancat un castron intreg fara mofturi, ba a mai sutit si din portia mea.

E clar? Nu prezuma, nu intreba. Ofera si vezi.

Hai ca sunt in mana. Bonus:

Lectia 43: Valorizare prin exponent

Cozia a respins cu hotarare cartofii, de la diversificare pana in zilele noastre. Adica pana saptamana asta, cand a infulecat cu egala hotarare o portie zdravana de cartofi, pentru ca de-aia mananca si Mira. Cum, care Mira? Mira cartita, prietena lui Flocon (sau Foton, cum ii zice Cozia).

Smecheria e simpla, desi multe campanii cu spokeperson reusesc s-o dea in bara: exponentul sa fie deja valorizat si asocierea sa fie credibila, totul spus intr-o poveste frumoasa. 

Merge ca focu' si in prezentarile la client, care tinde sa fie mult mai incantat de cartof daca l-a mancat si celebra companie x. Intr-un fel sau altul. Verificata de mine pe mai multe tipuri de clienti, manca-i-ar mama.

Cum se rancontreaza ei...

Ha! Chiar acum imi citesc panseurile cineva de la Leo Burnett si cineva de la McCann. Hai distractie placuta, da' fix aici va intalniti fara sa stiti? Si care sunteti, frate, ca poate va stiu si io, desi uneori am impresia ca de cand ma ocup cu puericultura nu mai stiu multa lume in industrie. Sau nu ma mai stiu ei pe mine.

Multumesc fanilor mei

Adica, stiti, celor cativa prieteni care au dat mai departe vorba despre mica, dar enervata mea initiativa, despre care am scris aici, concretizata intr-o petitie, apoi prietenilor, amicilor si cunoscutilor acestora, care au sprijinit aceasta initiativa si tot asa. Io asteptam sa se stranga asaaa, vreo 500 de semnaturi ca sa initiez faza a doua, aia in care apar onor mass media si ong bataioase si preiau actiunea. Se stransesera deja mult mai multe si tocmai oftam gandindu-ma ca mi-e cam lene sa fac efortul necesar, cand, ce sa vezi, constat citind EvZ, pe care-l cumpara maman, ca faza aparu prin generatie spontanee, ca sa zic asa. Ditamai articolul, petitia pomenita cu tot cu link, citati cu pareri diversi ong-isti de vaza, desigur si nelipsitul domn Bucurenci, bal in toata regula. Consilierul Valentin Mircea (care, ce-i drept, s-a declarat de la inceput sprijinitor al acestei idei) anunta in ce faza e cu modificarea HG, cuvanta si dom'primar Oprescu etc.

Acuma, io ma bucur ca toate astea se intampla fara sa mai misc io un dest, de altfel eram pregatita ca victoria finala, daca se va intampla, sa nu fie a noastra, oameni oarecare si a puterii de coagulare a mediului virtual , ci a vreunui preacunoscut ong, c-asa-i facuta viata asta. Mi-ar fi placut totusi, daca tot a fost citata petitia, care, btw, a adunat deja peste 2700 semnaturi, sa fi putut sa multumesc celor care au ajutat la raspandirea ideii, chestie petrecuta exclusiv gratie www. Pai daca n-am putut s-o fac intr-un cotidian de mare tiraj, o fac macar aici, de unde a pornit totul:

Va multumesc tuturor, in special Irinei si Marei.