Planning taught by toddlers

Lesson 127: Spices are good

Acuma in romaneste, titlurile trebuiau sa sune a jargon. 

Daaa. Pare evident ca unui om, de orice varsta, deci inclusiv sub 2 ani, i se pare bun ce ii place lui, nu ce crezi tu ca ar trebui sa-i placa? O fi, dar e un adevar adesea trecut cu vederea. Nu vreau sa-mi amintesc la cate discutii despre adecvarea la target (adica andrisanti) a strategiei sau executiei vreunei campanii am participat.In prea putine cazuri, cei care aduceau argumentul inadecvarii stiau ceva real despre oamenii aia despre care vorbeau. Ca nu-i suficient sa auzi ce zic intr-un focusgrup ca sa intelegi ce gandesc. Sa mai repet ca nu-i tot una ce zic si ce gandesc oamenii? Ca daca ai dubii, decat sa-i intrebi, mai bine le dai jucaria pe mana si constati daca se joaca cu ea sau nu?

Sa revin la ziua de azi. Azi am facut mancare de legume cu ghimber proaspat. A iesit ceva foarte aromat si destul de picant. De fapt, iute de-a binelea. Gustand, ma gandeam ce-i dau copilului sa manance daca nu-i place, ca deh, e copil mic, cum sa-i placa iute? Ei, i-a placut de n-a mai putut, a mancat un castron intreg fara mofturi, ba a mai sutit si din portia mea.

E clar? Nu prezuma, nu intreba. Ofera si vezi.

Hai ca sunt in mana. Bonus:

Lectia 43: Valorizare prin exponent

Cozia a respins cu hotarare cartofii, de la diversificare pana in zilele noastre. Adica pana saptamana asta, cand a infulecat cu egala hotarare o portie zdravana de cartofi, pentru ca de-aia mananca si Mira. Cum, care Mira? Mira cartita, prietena lui Flocon (sau Foton, cum ii zice Cozia).

Smecheria e simpla, desi multe campanii cu spokeperson reusesc s-o dea in bara: exponentul sa fie deja valorizat si asocierea sa fie credibila, totul spus intr-o poveste frumoasa. 

Merge ca focu' si in prezentarile la client, care tinde sa fie mult mai incantat de cartof daca l-a mancat si celebra companie x. Intr-un fel sau altul. Verificata de mine pe mai multe tipuri de clienti, manca-i-ar mama.