si pozele aferente

Cam asa arata rezultatul final, dupa ce incepi sa folosesti.






Ceara de albine







Uleiul cu extras de plante (aici sunatoare) dupa strecurare






Se scurge uleiul cu extras de plante







Borcanul cu sunatoare si ulei de masline dupa ce a stat o luna la extras






Borcanul cu coada-soricelului


Asta e doar de efect artistic.

Lucru manual

M-am laudat cu faptele mele pe campul cosmeticii din bucatarie. Si-am facut pofta, se pare mai multor persoane. Asa ca scriu cateva chestii p-aici, urmand poate sa pun si niste poze, ca asa ar fi frumos. Si alte retele. Si cine mai stie ce-o mai iesi de-aici.
Et voici:
Creme
Proportia de baza: 100 ml ulei + 20 g ceara de albine. Ceara se gaseste la apicultori, in piete, sau la magazine cu produse apicole. Cu cat e mai curata, cu atat mai bine. Trebuie sa aiba o culoare galbena, eventual usor verzuie, dar nu maron si sa miroasa frumos.

Crema de galbenele
Florile de galbenele, proaspete sau uscate (uscate se gasesc la magazine tip Plafar) se baga intr-un borcan si se acopera cu ulei de masline. Se lasa intr-un loc cald (de ex. in bucatarie) cam 2 saptamani. Dupa aceea se strecoara prin tifon.
Uleiul strecurat se incalzeste cu bucatele de ceara, la foc mic, in proportia 100 ml ulei + 20 g ceara. In proportia asta iese o crema solida, care se inmoaie la aplicare, la temperatura corpului. Daca vreti o textura mai moale, scadeti proportia de ceara, dar nu mai putin de 12 g la 100 ml ulei.
Cand ceara s-a topit, amestecati bine ca sa se omogenizeze uleiul si ceara topita. Cel mai usor si mai sigur se amesteca cu un mini-mixer sau foamer pentru frappe. Turnati imediat in recipient. Cel mai bine stau in borcanele de sticla.
Gata!
Si acum, variatiuni:

Crema de masaj
(Inmoaie si hidrateaza puternic pielea, o lasa moale si catifelata. Efect antibacterian. Actioneaza rapid pentru pielea uscata, aspra, dar este foarte buna pentru orice tip de piele, pentru ca nu ingrasa)
100 ml ulei de galbenele (facut ca la crema de galbenele) + 100 ml ulei de susan presat la rece + 100 ml ulei de cocos (se gasesc la magazine tip Plafar, de produse naturiste sau de alimente asiatice) + 60 g ceara de albine. Dupa ce s-a topit ceara si ati oprit focul, adaugati in timp ce mixati: 15 picaturi ulei esential de geraniu si 10 picaturi ulei esential de lavanda. (Aveti grija sa luati uleiuri esentiale, nu volatile sau aromatizante).

Crema cicatrizanta
Efect rapid de cicatrizare a zgarieturilor si de vindecare a ciupiturilor de tantari
Ulei de coada-soricelului (facut exact ca si cel de galbenele: flori in borcan, acoperit cu ulei, lasat 2 sapt, strecurat) 100 ml + 20 g ceara de albine.

Crema contra arsurilor: Ulei de sunatoare (tot ca si celelalte) 100 ml+ 20 g ceara de albine.
Efecte foarte bune impotriva arsurilor solare si termice. Atentie! Nu aplicati crema imediat dupa arsura termica, cand locul e inca fierbinte! Intai raciti bine locul cu apa rece. Nu expuneti pielea la soare dupa aplicare, va face pete (o substanta activa din sunatoare este fotosensibila).

Crema de protectie solara
Excelenta pentru copii oricat de mici si piele oricat de sensibila. Nu exista contraindicatii.
50 ml ulei de susan alb presat la rece (aici trebuie neaparat susan alb, spre deosebire de crema de masaj) +50 ml ulei de cocos + 10 g ceara de albine. Cand s-a topit ceara se mixeaza 20 g oxid de zinc (se gaseste la farmaciile care au si laborator, de ex. la farmaciile Dona, dar trebuie sa “negociati” cu farmacistul, pentru ca in principiu nu se vand substante. Eu am explicat ca am copilul cu piele hipersensibila si nu suporta altfel de protectie solara decat asta ce-i prepar eu, la sfatul pediatrului). Imediat ce ati amestecat oxidul adugati 10 ml apa incalzita (sa nu fie mai rece ca restul compozitiei ca se intareste ceara) si mixati. Turnati imediat in borcanas. Ca sa fie mai usor de carat, puteti folosi cutiute de plastic de genul celor in care se vand cremele in comert.
Se aplica pe piele ca orice crema de protectie solara. Crema intra in piele si lasa o pelicula foarte subtirede ceara si oxid, care e de fapt “scutul” care reflecta radiatiile solare.
Fiind protectie mecanica (de la oxidul de zinc), nu doar chimica (de la uleiul de susan alb, care are un factor de protectie aprox. 5-10), nu afecteaza pielea, pentru ca respinge radiatiile, nu doar reduce raspunsul pielii la respectivele radiatii.
Are o oarecare rezistenta la apa, datorita cerii, dar e bine sa fie reaplicata dupa baie in mare sau dupa cateva ore.

Alte chestii:
Sampon
1 galbenus crud + 2 linguri apa de trandafiri sau de flori de portocal (se gasesc la magazine cu mancaruri arabesti sau asiatice) + 2 picaturi ulei esential de rozmarin. Se amesteca si se foloseste la fel ca orice sampon. Pentru copii e o distractie sa si-l prepare singuri.

Solutie antibacteriana
300 ml alcool dublu distilat de fructe (de ex. palinca de mere, dar neaparat dublu distilata, sa nu duhneasca a tuica) + cate 20 pic ulei esential de melissa, geraniu, portocala + cate 10 pic ulei esential de rozmarin, lavanda, bergamot. Se pun intr-o sticla si se lasa cel putin 2 saptamani, agitand din cand in cand. Se adauga 100 ml apa de flori de portocal.
Se poate folosi pentru igienizarea mainilor atunci cand nu e posibil spalatul pe maini.

Lotiune tonica astringenta
Solutia rezultata (aia de mai sus) se dilueaza in proportie 1:2 cu apa de flori de portocal (adica 100 ml solutie alcoolica plus 200 ml apa de flori). Se aplica cu tampon sau direct cu degetele pe fata.

Deodorant
Solutia alcoolica nediluata (adica inainte de adaugarea de apa de portocal) se amesteca in proportie de 1:1 cu solutie saturata de bicarbonat de sodiu alimentar. Solutia saturata se obtine asa: Intr-o sticla cu apa se pune bicarbonat de sodiu si se agita pana cand se dizolva total. Apoi se mai adauga bicarbonat, iar se agita, se lasa, se agita... se mai adauga bicarbonat, pana cand nu se mai dizolva.
Nu se compara cu eficienta antiperspirantelor, dar daca te speli de dimineata cu apa si sapun si stii ca nu ai mari probleme cu transpiratia, eficienta lui e suficienta.

3 ani de scoala

Maine Cozia implineste 3 ani. Ceea ce ma uluieste. Cine are copii stie ce zic, cine nu, poa' sa-si inchipuie, dar tot degeaba. Sa zic banalitatea aia ca timpul trece altfel? na c-am zis-o. Cumva punctul meu de referinta, in anii astia spre deosebire de anteriorii, n-am mai fost eu si pataniile si trairile mele, ci ea si pataniile noastre.
Si daca tot o sa fie ziua ei, sa fie vorba de cadouri! Nu de cele pe care o sa le primeasca ea, ci de cele pe care le-am primit eu. Intr-o ordine absolut aleatorie si, desigur, doar infim de putine.
Un compliment: "esti frumoasa si draguta si simpatica". Altul: "mami, esti buna de mancat"
Am ajuns sa cant in gura mare si fara nici cea mai mica jena. Orice. Asta in conditiile in care capacitatile mele vocale sunt muuult, dar mult rau, sub capacitatea de a distinge "gherlele" sonore. Adica urechea bate de departe vocea, ceea ce e o mare problema, ca te auzi in ce hal canti. Dar daca ei nu i-a pasat ca io cant prost si nu-i pasa nici acum, mie de ce mi-ar pasa?
Am invatat sa percep si recunosc cu claritate diferente fonetice subtile, de exemplu intre c si k (am mai scris, Cozia pronunta c in unele configuratii sonore t si in altele k), sau intre i si ll (ca in spaniola). Mai nou Cozia ma alinta uneori Illa... de unde le-o scoate?
Am invatat ca daca ai dreptul sa dai nume, apoi sa dai nume nemaiauzite. Cozia si-a botezat, de exemplu, un ursulet "Dilgot" si are ca prieten imaginar un soarece pe care-l cheama "Saracul Dispidan".
M-am obisnuit sa ma culc (relativ) devreme si sa ma scol usor imediat ce m-am trezit, fara aburi de somn in cap.
Nu mai am nevoie de proptele psihologice - zero tigari, alcool, machiaj. Nu zic ca au devenit tabu (ma rog, in afara de tigari, de alea chiar ca nu ma mai ating deloc), dar nu mai am nevoie de ele. In nicio situatie.
Am invatat sa fac biscuiti. Buni.
Am invatat sa fac cosmetice cu chestii de pe langa casa omului. La somatiile Loredanei poate o sa si scriu din retete.
Am inceput sa vad copiii. Toti copiii.
Am (re)inceput sa desenez.
M-am plimbat mult. Pe jos, adica.
Si multe multe multe altele, dintre care astea poate sunt cele mai neinsemnate, dar de alea "grele" nu sunt destul de priceputa la vorbe ca sa le scriu.

Cine aie tont pe fesbuk?

Daca e asta intrebare pe care s-o puna un copil de 2 ani jumate.
Sa si traduc, in caz ca nu se intelege (mie mi se pare ca vorbeste foarte inteligibil, chiar daca r si l se aud de cele mai multe ori i, c ori e un fel de k, ori t, g se transforma in d si cam atat): Cine are cont pe Facebook?
Si contextul:
Obligata fiind (job stuff) sa ma alatur mareei de oameni care navalesc in aceasta gura flamanda de identitati numita facebook, comentam cu Nae acest fapt si ce cunoscuti am descoperit pe-acolo. Pe unii dintre ei ii cunoaste si Cozia. Si la un moment dat apare intrebarea cu pricina: "Cine aie tont pe fesbuk?" Ca nu se lamurise daca vorbeam de Mirela pe care o stie ea sau de altcineva. De restul ii era clar, din varii elemente din conversatie. Da, de acea Mirela vorbeam. Lamurire care a satisfacut-o. N-a intrebat ce-i ala tont de fesbuk. Chestie care ma pune rau pe ganduri, fiindca ea intreaba de toate lucrurile noi care nu-i sunt suficient de clare (dupa propriile ei standarde, desigur). Sau le evita pana cand isi face o idee. Dar daca a apucat sa le numeasca, e clar, inseamna ca ea considera ca s-a lamurit destul. Sigur, e greu de spus ce anume crede ea ca e tontu' asta, dar in general le bungheste bine. (Exemplu: O aud zicand intr-o poveste de-a ei, de-aia cand se joaca, despre personajul X ca este "admirata". Nefiind un cuvant uzual pe la noi prin casa, o intreb ce inseamna "admirata". "Adika o iubeste toata lumea". QED)
Copii de mileniu nou, deh, virtualu' e la fel de real ca tangibilu'... oricum n-au probleme cu granita impalpabilului, deja au intrat fara probleme in peisajul ei cotidian ingerasul si Dumnezeu - pe care stie ca-l mai cheama si Allah, a aflat intreband ce sunt "ochisorii" ornamentali de pe castroanele bulgaresti si cine e Allah. Dar asta e alta poveste.

Pe de-a dreptul

Tot il iubesc pe Claude Karnoouh (desi arareori reusesc sa-i scriu numele corect). Nu atat pentru parerile sale - dintre care cu unele nu sunt de acord, dar ce charm ar putea sa aiba o perfecta congruenta de opinii cu cineva pe care nu-l cunosti personal? Ci pentru ca:
Se refera mereu la subiect, fara sa o ia pe aratura. Paradoxal si foarte trist, asta-i lucru rarissim.
Nu se da pe dupa corcodus. Isi asuma ce zice.
Are o pozitie de om, nu de instanta.
Vorbeste despre oameni. Ca si ideile sunt tot chestii de oameni.
Poti sa ai o minunata discutie argumentativa cu el - nu ca as fi io neaparat in stare.
Acuma ca m-am marturisit, zic si de ce. Dom'ne, tot ma mir cati oameni intra pe-aici si citesc. Si de-aia ma simt rusinata ca nu scriu mai frumos, mai interesant, mai folositor. Asa ca ma gandesc ca daca io nu pot, sa dau cate un link catre ceva ce mi-ar fi placut sa fi scris eu (ei, poate nu chiar asa, am zis mai sus.)
Deci bagati un ochi de exemplu pe Revista Cultura sau aici.
Hai noroc!

Doar niste obiecte

Oarecum ca urmare la ce-am scris mai inainte, mai scriu si azi despre lucrurile bune cu care te alegi cand locuiesti intr-o garsoniera, in formula oarecum extinsa (de fapt o banala familie nucleara doi parinti un copil)
Uite, iti dai seama ca daca ai multe obiecte, asta te incurca, nu te ajuta. (Sigur, adevarul superior este ca orice obiect te incurca, dar asta-i o invatatura prea inalta pentru nasul meu inca amusinator pe jos). Mai ales hainele, of, mama, cate haine! Dupa ce am donat vreo 2 saci, s-a diminuat simtitor l'embarras du choix, nemaiavand multe optiuni. Si de cosmetice te poti dispensa - aici inca n-am facut mari progrese, dar tot s-au redus cam la jumatate. Si-apoi, tot soiul de chestii de prin casa, te si minunezi de pe unde au aparut, suporturi de pixuri, de CDuri, scrumiere, vaze, casete... Sa vezi minune, toate pot sa dispara fara sa le regreti catusi de putin, trebuie doar un pic de curaj initial.
Ceea ce ma duce la niste intrebari: ce obiecte oare sunt chiar utile unui om obisnuit? cum sa afli care-s alea, deci ce criterii sa aplici? ce sa faci cu restul (ca parca e pacat sa le arunci si putine se pot face cadou)
Daca incerc criteriul "ce mi-as dori sa pot salva dintr-un cutremur", raman la niste haine pentru Cozia, o jucarie si mancare pentru ea. Si as prefera sa ramana si masina valida, sa putem sa stergem putina din oras. In rest, nimic. Oare tot restul ma incurca? Hm.