Maaare surpriza mare! De la mare. Unde fusei cu sotul si copilul, intr-un loc ales anume cu putina plaja si multa verdeata, eu fiind alergica (la propriu) la expunere solara prelungita, iar Cozia avand sub 2 ani. Si ce vazui acolo. Compatriotii nostri agresivi si aroganti, gata sa-ti calce plodul in picioare, sau sa-ti "sufle" la milimetru ultimul chaise-longue cu umbreluta montata, tu avand acelasi plod in brate, nu cu rea intentie, doar ca nu observa amanunte de-astea, intrucat nu le pasa.
A, nu, nu asta e surpriza, astea-s lucruri cunoscute. Minunea e ca dupa cateva zile de interactiune cu micile zeitati prietenoase ale locului, aceiasi romani care par permanent loviti de amok, iata, se relaxeaza, devin prietenosi in gesturi, interactioneaza simplu si omeneste, incep sa zambeasca la copil, scad decibelii conversatiilor, ma rog, felurite semne de normalitate.
Ca sa vezi. Si io care credeam ca a aparut o noua specie de oameni, cand, de fapt, e vorba de o presiune monstruoasa, care-i face pe multi oameni, altminteri capabili de normalitate, sa se poarte ca niste orci (aia ai lu' Tolkien, nu killer whale Orcinus orca), adica plini de rautate prosteasca si agresiva. Dar nu. Asta poate fi o veste buna.
Si un insight foarte tare, mai plannerilor, mai!
