Pastem fericiti

Sa traiasca dom' Vanghelie! ... ca mi-a dat aseara, uite, subiect de scris pe blog.

Locuind eu, deh, ca omul din popor (si anume nu din patura lui cea mai instarita), intr-un bloc de garsoniere in dosul Caii Rahovei, iata ca am primit pomana electorala. Niste tineri cu tricouri rosii au impartit sacose, cum se vede in poza, cu bunuri alimentare, urand fiecarui beneficiar "Paste fericit, din partea domnului Marian Vanghelie!". Ceea ce, avand in vedere continutul sacosei, poate fi interpretat ca o propozitie... cum ii zice frate? imperativa? ma rog... cu predicat si complement.
Paste, deci, draga cetatene, acum ca ai ce, prin amabilitatea domnului Vanghelie.
Trecand peste primele emotii, intre care a predominat tristetea ca sunt considerata o burta, au inceput sa ma roada nelinistitii soricei ai intrebarilor. Dupa cum urmeaza:

* De ce tocmai acest mix de branduri? Iata, stand alaturi ca intr-un butic de tara, mega-brandul Fanta, private-label-ul Aro, localul Coronita, importul popular Victory, prajiturica de mic producator din Turnu-Magurele (Dilaila, sau cum o chema-o, ca pe poza nu-mi dau seama si ambalajul nu-l mai am ca am mancat prajitura si l-am aruncat) etc. Cum ar fi sa faca cineva asa un cross-promotion? Tur de forta, nene. La prima vedere, targetul pare sa nu fie acelasi pentru toate astea, dar ma bazez pe dom' Marian ca stie ce face. Si chiar eu am scris, vreo 2 randuri mai la deal, cum ar putea sta continutul sacosei pe un raft de butic la tara. Deci, da, e bun mixul. Ciudat, dar bun.

* Dincolo de facilul "pomana electorala", ce fel de promovare e asta? Ma gandesc ca e un amestec de sampling ("Iata cat de bine o duci cu Vanghelie") si advertising prin asociere, cu rolurile inversate - nu persoana publica e spokesperson pentru un brand, ci mai multe branduri "legitimeaza" persoana. In acest ultim caz, cum e deci persona-brand-ul Vanghelie? Popular ca Victory, de casa ca Linco, optimist non-conformist ca Fanta si, desigur, sta bine pe cascaval ca Delaco, inteleg. (De restul nu mai zic, ca mi-e lene.) Nu-i rau, nu-i rau.

*Chiar renteaza promovarea asta? Adica, din x mii de sacose, cate s-or converti in voturi? Negresit, targetarea a fost buna. Sacosele s-au dus, in general, la cei care n-au renuntat (inca?)hotarat la exercitarea dreptului la vot si pentru care pomana s-ar putea chiar sa fie de folos, traind ei dintr-o pensie insuficienta. Dar chiar o crea favorabilitate? Cati s-or simti, ca mine, jigniti ca sunt considerati burti, nu oameni cu suflete, minti si ce mai au ei pe-acolo? Sau poate ca, in mod tragic, multor oameni li s-au atrofiat deja, prin lipsa de valorizare, mintile si sufletele? Zic "din lipsa de valorizare" pentru ca eu nu cred ca oamenii functioneaza simplist dupa piramida lui Maslow.

Hai ca s-a trezit Cozia. Inchei.

WTF? cum s-ar zice...

Nu stiu ce e asta. Sau de ce. Si, mai ales, ce-o fi fost in capul autorului, fie el individual sau colectiv.O fi fost prea-plinul sufletului sau, revarsat in aceasta ofranda plutitoare pe lacul, destul de cleios zilele astea, din Parcul Carol? Sau n-o fi gasit la iuteala cosul de gunoi? Sau combinatia celor de mai sus? Sau...?

RESPEK!

Daca nu e clar din imagine, explic: este vorba despre garda de la mormantul ostasului necunoscut, ala pe care arde "flacara vesnica", dupa cum stie si nepoata mea Smaranda, care are 4 ani. Se pare insa ca asta nu mai inseamna mare lucru, cel putin pentru flacaii care, in loc sa stea smirna, patrunsi macar de anchilozare militaroasa impusa, daca nu de respect si evlavie, iata, se converseaza la telefonul mobila sau prin viu grai. In alta zi unul fuma. Banuiesc ca nu se sfiesc nici sa se scarpine prin diverse parti ale corpului. Pai, nu? De ce s-ar sfii? E doar o conventie - asa cica ne aratam respectul colectiv pentru niste oameni care au murit in diverse razboaie. Dar poate ca si "cadrele superioare" ale armatei or fi uitat asta, oricum, se pare ca au uitat sa le spuna soldatilor pe care ii trimit sa stea drepti. Sigur ca daca soldatul de garda ar face oricare dintre gesturile astea considerate nerespectuoase, in Grecia i s-ar lua gatul, in Rusia ar fi impuscat, in India i s-ar scoate matele, in Franta ar fi dat afara din armata sub oprobiu public etc. Sigur ca intre mortii aia pomeniti prin respectivul monument sunt si cei trei frati ai bunicului meu, bunicul sotului meu si, poate chiar strabunici ai flacailor respectivi. Si ce daca? Ce, trebuie sa-i respectam, pe ei sau pe oricine altcineva? Poate pe noi insine? Ce demodat...

Revin si mai zic: in mod sigur "cadrele" militare nu mai sunt in stare sa execute nici macar aspectele formale cele mai simple. La primirea lui Bush n-au fost in stare sa-i raspunda la salut, a trebuit sa repete el salutul ca sa i se raspunda cu o balbaiala penibila.

Cozia nu doarme, eu nu scriu

Mda, uite-asa trece trimestrul si io nu mai scriu nimic. Promisesem o vituperatie la adresa greenwashing-ului si a celor care-si fac o cariera din asta. N-am apucat s-o scriu si acum nu mai am chef. Poate o sa revin, banuiesc ca gargarita mutata genetic in verde, ulterior rebrandata in cuconita verde aruncandu-se dintr-o frunza (o fi proiectia despre sine a tanarului domn Bucurenci?), se va cocota pe vreun cacat vizibil cat sa ma enervez din nou.
Asa ca, ramane pe alta data.