Cine spala eprubeta

Ma enerveaza confuziile de termeni in general (sigur, atunci cand cunosc termenii respectivi, ca altfel cum sa-mi dau seama de confuzie?), iar in particular, foarte tare, confuzia intre meserie/profesie si ocupatie. Ai zice ca e o diferenta usor de sesizat, de bun-simt, chiar fara sa stii definitiile social-economice: meseria e aia pentru care te-ai calificat, ocupatia e aia pe care o practici. Limbajul comun acorda meseriei o componenta de definire a persoanei, sesizand faptul ca ocupatia e temporara si conjuncturala, pe cand calificarea iti ramane pe viata, nu ti-o pierzi decat in cazuri cu totul exceptionale. (Zicem: "X e medic si lucreaza ca reprezentant de vanzari").
Si-asa ajungem la ocupatia, repet, ocupatia, de planner ( account planner sau strategic planner; cea de media planner pare sa sada altminteri). Am vazut si auzit discutii interminabile despre ce-i aia un planner si ce ar trebui sa faca etc. E normal si util sa existe incercari de formalizare a ocupatiei, de stabilire a unor 'job description'-uri (ca daca zic 'fise de post' poate nu se intelege ce-s alea). Mai ciudat e cand auzi juni ambitiosi care vor sa ajunga, musai, planneri si te intreaba ce sa invete (de fapt, intrebarea e, de obicei, "Ce sa citesc") in acest scop. Dar ce sa-i blamezi pe bietii copii, cand adulti cu aceasta ocupatie se poarta ca si cum ar fi o meserie, sau o calificare. Am vazut ca exista si un profesor de planning...
Planning-ul ca meserie mi se pare ceva la fel de absurd si inutil ca meseria de spalator de eprubete. Desigur, poti avea folositoarea ocupatie de spalator de eprubete (sa zicem ca s-ar intampla asta din nevoia de specializare a laborantilor). Pentru a fi un bun spalator de eprubete e necesar si suficient sa stii ceva chimie si ceva biologie (in functie de laboratorul in care lucrezi), astfel incat sa stii cu ce sa neutralizezi si elimini cat mai bine chestiile pe care le-ai putea intalni in eprubete. Un chimist cu unele cunostinte de biologie, sau un biolog cu bune cunostinte de chimie ar putea fi oricand excelenti spalatori de eprubete. Dar daca vrem sa avem meseria de spalator de eprubete, e suficient sa invatam aspirantii tehnicile de laborator cunoscute. Nu-i nevoie sa stie, neaparat, de ce aplica o tehnica sau alta. Problema e ca nu vor putea niciodata sa faca bine fata unei situatii noi, pentru ca au achizitionat prin educatie doar tehnicile, nu si stiinta care le-a stabilit.
Ei, daca spalatorul de eprubete se confrunta rar sau niciodata cu substante noi sau combinatii neuzuale, in cazul planning-ului situatiile noi sunt nu exceptia, ci regula. Din doua motive: apar produse si servicii noi, care trebuie comunicate, iar oamenii se plictisesc repede, trebuie sa le zici lucruri noi, sau macar intr-un fel nou. De aceea, cred ca pentru a putea lucra decent ca planner trebuie sa ai o meserie, legata, intr-un fel sau altul, de unul dintre cele 2 capete ale comunicarii: emitatorul - agent economic, de cele mai multe ori, uneori agent social) - si andrisantul - niste oameni - si sa ai cunostinte, macar de baza, si de la celalat capat. Apoi, dupa cat esti de interesat si cat te duce capul, mai acumulezi cunostinte si abilitati de specialitate. Dar trebuie sa ai o baza undeva. Cred ca un absolvent de geografie, pasionat de geografia sociala, poate fi un bun planner. Sau un absolvent de litere, specializat in literatura comparata. Nu cred ca poti fi planner fara sa ai o meserie. Si nu ma refer la aspectele formale. Cand spun meserie, calificare, absolvent, nu ma refer la diploma, ci la continutul de cunostinte si abilitati pe care aceasta ar trebui sa-l ateste. Daca ai aceasta baza, cred ca poti face fata schimbarilor, le poti folosi si chiar provoca. Daca nu, stai si astepti sa te invete vreun guru cum se incalzeste apa calda the new way.