Tot eu

Da, bine, n-am disparut de tot, stiu ca e urat sa nu scrii atata vreme si dupa aia sa revii ca si cand... na, acuma pot, acuma scriu.
Nu ca ar fi ceva de sa stea lumea in loc de uimire si admiratie. Uite. Vreau sa scriu despre avantajele de a sta in garsoniera, in combinatia mamatatasicopilul. Cam toti cunoscutii ne compatimesc, in general condescendent, pentru acest fapt. Prea putini se gandesc ca exista si avantaje (iar cand le zicem, nu ne cred - s-o gandi ca incercam sa ne salvam fatza noastra de loseri)
Iata deci spre luminare (in ordine aleatorie):
- ai o suprafata mica de curatat
- nu trebuie sa te deplasezi in alta camera ca sa culci copilul - ca sa vezi de ce s-a trezit - sau cand s-a trezit de dimineata
- ai de strans jucarii dintr-o singura camera
- esti obligat sa strangi tot timpul jucariile (si orice alte lucruri, de fapt), inainte de a atinge masa critica a haosului
- chestie care obisnuieste copilul cu aceasta procedura, drept care te-ai capatuit cu un copil ordonat
- poti sa-ti vezi de treaba ta avand copilul in raza vizuala
- esti obligat sa te culci odata cu copilul - ca nu si adormi de fiecare data, asta-i altceva, poti sa mai citesti, sa te dai pe net, sa vezi un film pe laptop, dar e important ca iti acorzi in fiecare seara ocazia de a te culca la o ora decenta

Plus ca e mult mai usor sa iei copilul in pat cu tine si sa dormi si tu intr-o pozitie comoda, nu ca bietul om asta din film.

Io si motocicleta

Pe mine ma supara multe chestii legate de motociclete. Cel mai tare, aia care fac vrrruuum-vrum printre blocuri, de cretini ce sunt, ca nici nu stiu sa-si foloseasca taraboanta macar, nooo, doar fac zgomot, de preferinta pe la 3 dupa-amiaza cand doarme Cozia (si dupa aia nu mai doarme, doar plange si sta agatata) sau noapte pe la 11. Da' si aia care depasesc iesind brusc, razant si fara preaviz, accelerand cat pot, uneori prin dreapta.

Ma rog. Din multiple motive, relatia mea cu motocicletele e una destul de glaciala. Deci indemnul de mai jos nu se bazeaza pe vreo afinitate cu respectivul mijoc de transport.

Indemn: cititi aici . Macar gandurile sa mai zboare si ele, saracele.

Ii multumesc Alexandrei ca mi-a zis de acest domn inca dinainte de a pleca.

Nu mai e timp

La 2 titluri si-un chapeau, iar si iar, citesti (sau auzi) ca "Nu mai sunt bani". (in ordinea dezvaluita de Google) Pentru salarii, salvamontisti, ONG-uri, politisti, ecologizari, medicamente, tratamentul bolavilor de SIDA, cancer si (de fapt, sau, sper!) diabet, dependenti de heroina, biblioteci, sporuri pentru magistrati, expedierea citatiilor, marketing, chiria politistilor, linia CFR Bucuresti-Constanta, analize, autostrada Transilvania, punerea in siguranta a iazurilor, subventia la motorina, avocati din oficiu, lapte si corn, decolmatarea canalului Bega, gloante pentru politisti (macar!), asistenti sociali, chiriile ambasadelor, RASDAQ, investitii in minerit, repararea scolilor... Pana si patriarhia si-a luat teapa de la chirias, ca nici ala nu mai avea bani de chirie.
E clar, da, nu mai sunt bani cam pentru nimic, da' lumea se descurca, uite niste oameni orientati la Heidi, vor si ei un design de ambalaj, ce mare chestie, poate orice baiat cu un soft de grafica, nu? Si platesc bine (daca castigi concursul, desigur, daca nu, las'ca ai castigat experienta), platesc.... tadaaam... o eeeeeexcursie de 2 pers la Baaaarceeelooooonaaaa! premiul 1, iar premiile 2 si 3.... tadadadam... 100, respectiv 50 de ciucalate!!!! si nu oricum! diferite sortimente!
Domn'e, ma gandesc ca data viitoare cand ma duc la magazin sa cumpar o ciocolata Heidi si sa o platesc cu chilotii aia bej pe care nu-i mai port ca s-a lasat un pic elasticul. Altfel, sunt ca noi. Ma gandesc ca ar fi un schimb echitabil.

Azi n-am umor

Deloc. Sunt suparata rau. Vreau sa-mi dovedeasca cineva ca sunt paranoica si ca rapirile de copii sunt doar un mit urban. Vreau macar sa ma convinga cineva ca Politia e compusa din imbecili si impotenta lor e din cauza prostiei, nu a relei vointe, ca nu sunt partasi sau complici la rapiri, ca nu sunt pusi sa musamalizeze cazurile.

Hai, poate ma convinge cineva. cu argumente. Eventual legate de cazul copilului disparut de la Ranca. Eu zic ca acel copil a fost rapit si ca Politia a facilitat si acoperit rapirea. Iata si argumentele mele:

1. Cand dispare un copil, prima prezumtie ar trebui sa fie cea de rapire, pentru ca implica cea mai urgenta rezolvare. Niste statistici FBI zic ca un copil rapit este probabil sa fie ucis in decurs de 3 ore. Daca a fugit sau s-a ratacit are mai mult timp, indiferent de cat de vitrege sunt conditiile.

2. Daca a fost rapit, trebuia sa fie organizate filtre la masinile care plecau de acolo, lucru usor, intrucat nu-i decat un drum prin Ranca, iar bifurcatiile sunt putine si indepartate. De ce nu s-a facut asta? De ce nu a fost cautat prin cladirile de acolo?

3. De ce a fost adus atat de tarziu un caine de urma? N-or fi? La ce baza de selectie e in tara asta, din maidanezi vigurosi, ar trebui sa si exportam.

4. Ce cautau brambura peste 100 de oameni prin padure, in loc sa caute prin cladirile invecinate si masini?

Si, revin: de ce prezumtia e ca ar fi fugit copilul, cand totul arata ca n-ar fi facut asta? De ce il cautau in padure, cand oricine stie topografia zonei intelege de ce e greu de crezut ca s-ar fi putut rataci?

Haideti, va rog, dovediti-mi ca sunt paranoica, altfel o sa traiesc cu o noua convingere dureroasa, anume ca autoritatile statului, in speta Politia, nu doar ca nu lucreaza pentru noi, cetatenii, ci chiar importiva noastra, in cele mai odioase moduri. Ca nu ne vor doar banii, ci si tot ce am mai avea valorificabil, organe, de exemplu.

Adevaratele mistere ale lumii noastre

Ma refer la alea la care nu gasesti un raspuns final oricat ai incerca. Nu la simplisme de genul "Exista... ?" care au o solutionare certa si usor intuibila (viata de apoi? o sa mori si o sa vezi; extraterestri? probabilitatea zice ca da, da'n-o sa-i intalnesti everever; dumnezeu? casca ochii si-o sa vezi si singur - la soiul asta ma refer ).

Nooo, uite aici intrebare grea: CE anume bat vecinii mei cu ciocanul IN FIECARE ZI?

si pe deasupra: Cate gauri sunt in peretii (de prefabricat) ai acestui bloc, din moment ce suavul sunet de ciocan rotopercutor ne desfata urechile aproape zilnic? Inteleg ca e vorba de afinitati subtile, cum zice si un line misto de outdoor Dedeman (cine-i agentia, ca nu stiu. Next?) "Cu dragostea nu e de glumit. Nici cu ciocanul rotopercutor." Aferim!

P.S. Iata cat sunt de rupta de industrie: Dedeman e la McCann, copy by Adela, cica. Brava! In cateva zile o s-o felicit personel, cred.

Relax

Maaare surpriza mare! De la mare. Unde fusei cu sotul si copilul, intr-un loc ales anume cu putina plaja si multa verdeata, eu fiind alergica (la propriu) la expunere solara prelungita, iar Cozia avand sub 2 ani. Si ce vazui acolo. Compatriotii nostri agresivi si aroganti, gata sa-ti calce plodul in picioare, sau sa-ti "sufle" la milimetru ultimul chaise-longue cu umbreluta montata, tu avand acelasi  plod in brate, nu cu rea intentie, doar ca nu observa amanunte de-astea, intrucat nu le pasa. 

A, nu, nu asta e surpriza, astea-s lucruri cunoscute. Minunea e ca dupa cateva zile de interactiune cu micile zeitati prietenoase ale locului, aceiasi romani care par permanent loviti de amok, iata, se relaxeaza, devin prietenosi in gesturi, interactioneaza simplu si omeneste, incep sa zambeasca la copil, scad decibelii conversatiilor, ma rog, felurite semne de normalitate.

Ca sa vezi. Si io care credeam ca a  aparut o noua specie de oameni, cand, de fapt, e vorba de o presiune monstruoasa, care-i face pe multi oameni, altminteri capabili de normalitate, sa se poarte ca niste orci (aia ai lu' Tolkien, nu killer whale Orcinus orca), adica plini de rautate prosteasca si agresiva. Dar nu. Asta poate fi o veste buna.

Si un insight foarte tare, mai plannerilor, mai!

Ce-as vrea sa ma fac cand o sa fiu mare

Intai ziceam ca musafir, apoi calator, apoi, cand mi s-a explicat convingator ca astea nu sunt optiuni si, vai! am crezut, ziceam ca doctorita, pe urma balerina, pe urma nu mai stiu, mai tarziu nu mai voiam nimic, doar faceam o facultate (chimie. inginerie. o doamne), acum mai mult de 5 ani, cand abia se inventase blogging-ul, ma gandeam sa ma fac blogger, dar, cum timpul mi-l ocupa activitatea de planner, nu m-am miscat repede si intre timp asta a devenit mainstream si n-am mai vrut. Azi ma gandeam ca timp de 2 ani am strans suficienta observatie participativa ca sa incep o lucrare de antropologie despre experienta maternitatii p-aci s-acum. Dar ce sa fac cu ea? De doctorat am scapat cu fuga in 1999. De antropologie n-are multa lume nevoie, decat daca esti intr-un cerc de initiati in care n-am vrut sa intru. Facturile curg rauri. Na ca nu ma fac nici antropolog cu lucrare. Probabil ca nici mare n-o sa ma mai fac.

PS Da, io am desenat-o.

Planning taught by toddlers

Lesson 127: Spices are good

Acuma in romaneste, titlurile trebuiau sa sune a jargon. 

Daaa. Pare evident ca unui om, de orice varsta, deci inclusiv sub 2 ani, i se pare bun ce ii place lui, nu ce crezi tu ca ar trebui sa-i placa? O fi, dar e un adevar adesea trecut cu vederea. Nu vreau sa-mi amintesc la cate discutii despre adecvarea la target (adica andrisanti) a strategiei sau executiei vreunei campanii am participat.In prea putine cazuri, cei care aduceau argumentul inadecvarii stiau ceva real despre oamenii aia despre care vorbeau. Ca nu-i suficient sa auzi ce zic intr-un focusgrup ca sa intelegi ce gandesc. Sa mai repet ca nu-i tot una ce zic si ce gandesc oamenii? Ca daca ai dubii, decat sa-i intrebi, mai bine le dai jucaria pe mana si constati daca se joaca cu ea sau nu?

Sa revin la ziua de azi. Azi am facut mancare de legume cu ghimber proaspat. A iesit ceva foarte aromat si destul de picant. De fapt, iute de-a binelea. Gustand, ma gandeam ce-i dau copilului sa manance daca nu-i place, ca deh, e copil mic, cum sa-i placa iute? Ei, i-a placut de n-a mai putut, a mancat un castron intreg fara mofturi, ba a mai sutit si din portia mea.

E clar? Nu prezuma, nu intreba. Ofera si vezi.

Hai ca sunt in mana. Bonus:

Lectia 43: Valorizare prin exponent

Cozia a respins cu hotarare cartofii, de la diversificare pana in zilele noastre. Adica pana saptamana asta, cand a infulecat cu egala hotarare o portie zdravana de cartofi, pentru ca de-aia mananca si Mira. Cum, care Mira? Mira cartita, prietena lui Flocon (sau Foton, cum ii zice Cozia).

Smecheria e simpla, desi multe campanii cu spokeperson reusesc s-o dea in bara: exponentul sa fie deja valorizat si asocierea sa fie credibila, totul spus intr-o poveste frumoasa. 

Merge ca focu' si in prezentarile la client, care tinde sa fie mult mai incantat de cartof daca l-a mancat si celebra companie x. Intr-un fel sau altul. Verificata de mine pe mai multe tipuri de clienti, manca-i-ar mama.

Cum se rancontreaza ei...

Ha! Chiar acum imi citesc panseurile cineva de la Leo Burnett si cineva de la McCann. Hai distractie placuta, da' fix aici va intalniti fara sa stiti? Si care sunteti, frate, ca poate va stiu si io, desi uneori am impresia ca de cand ma ocup cu puericultura nu mai stiu multa lume in industrie. Sau nu ma mai stiu ei pe mine.

Multumesc fanilor mei

Adica, stiti, celor cativa prieteni care au dat mai departe vorba despre mica, dar enervata mea initiativa, despre care am scris aici, concretizata intr-o petitie, apoi prietenilor, amicilor si cunoscutilor acestora, care au sprijinit aceasta initiativa si tot asa. Io asteptam sa se stranga asaaa, vreo 500 de semnaturi ca sa initiez faza a doua, aia in care apar onor mass media si ong bataioase si preiau actiunea. Se stransesera deja mult mai multe si tocmai oftam gandindu-ma ca mi-e cam lene sa fac efortul necesar, cand, ce sa vezi, constat citind EvZ, pe care-l cumpara maman, ca faza aparu prin generatie spontanee, ca sa zic asa. Ditamai articolul, petitia pomenita cu tot cu link, citati cu pareri diversi ong-isti de vaza, desigur si nelipsitul domn Bucurenci, bal in toata regula. Consilierul Valentin Mircea (care, ce-i drept, s-a declarat de la inceput sprijinitor al acestei idei) anunta in ce faza e cu modificarea HG, cuvanta si dom'primar Oprescu etc.

Acuma, io ma bucur ca toate astea se intampla fara sa mai misc io un dest, de altfel eram pregatita ca victoria finala, daca se va intampla, sa nu fie a noastra, oameni oarecare si a puterii de coagulare a mediului virtual , ci a vreunui preacunoscut ong, c-asa-i facuta viata asta. Mi-ar fi placut totusi, daca tot a fost citata petitia, care, btw, a adunat deja peste 2700 semnaturi, sa fi putut sa multumesc celor care au ajutat la raspandirea ideii, chestie petrecuta exclusiv gratie www. Pai daca n-am putut s-o fac intr-un cotidian de mare tiraj, o fac macar aici, de unde a pornit totul:

Va multumesc tuturor, in special Irinei si Marei.

Lauda-ma gura

Dau din intamplare peste (banuiesc, cunoscuta) spinning dancer. Cica zice care emisfera cerebrala ti-e dominanta. Io ma stiam relativ echilibrata din acest punct de vedere, de-aia am fost un pic dezamagita acum cativa ani, cand n-am reusit sa vad nenorocita rotindu-se decat in sensul acelor de ceasornic, oricat m-am straduit, desi stiu, in mare cum functioneaza iluziile optice (oi fi studiat si io nitica psihologie in general si despre perceptii in particular). Ce sa mai, left brain clar! Amorul meu propriu de planner remarcabil, redutabil si responsabil o tinea pe-a lui, anume ca-s echilibrata la emisfere, adica ce, stau prost la intuitie, sentiment, big picture, imaginatie &stuff? Afurisita de balerina o tinea pe-a ei, in sensul acelor de ceasornic.

Dar ce sa vezi!!! Acum nu doar ca am vazut-o rapid schimbandu-si directia, dar o pot vedea usor si in sens trigonometric si in sensul acelor de ceasornic, cum am eu chef, na! Asta cica poate insemna si IQ peste 160, hehe, oricum stiam ca-s disteapta tare.

Domn'e, e clar, chestia aia ca maternitatea te prosteste e o calomnie. Ca te mai lasa memoria, e drept. Poate ca te inclina mai mult spre dominatia emisferei drepte, da' nici asta nu dauneaza. Sau poate e fix cum mi-a zis Tzugu (in ziua in care am recunoscut de ce mancam o tona de Fisherman's Friend cautand din ochi boschetii pentru a-mi contracara nu mahmureala, ci greturile matinale), anume ca s-ar putea sa-ti scada IQ-ul, dar iti creste EQ-ul.

Drept care concluzionez si zic: La facut copii, plannerite, ca oricum e recesiune si-n publicitate (cica 7% scadere la nivel mondial, zice Capital).

Gigi Becali - detinut politic

Na ca incalcesc si io acest blog in meandrele concretului si zic: Gigi Becali e detinut politic. Ca si Victor A. Stanculescu. Ambii, arestati nu pentru o fapta care trebuie penalizata de societate prin actul de justitie, ci pentru alte motive, urat mirositoare. Sa ne intelegem, Stanculescu e un criminal, dar sta la puscarie nu pentru ce a facut, ci pentru ceva ce NU a facut el. Nici Gigi Becali n-o fi un cetatean model, dar iata-l nu supus unei anchete corecte, ci prins intr-un spectacol de circ in care coana Politia si coana Justitia isi ridica fustele in cap fara sa aiba chiloti pe ele.
Ma intreb chiar daca or mai fi si altfel de detinuti in afara de cei politici si cei justificativi, adica aia prinsi ca sa iasa la numar de cazuri. In calitatea mea (sau defectul meu) de cetatean al Romaniei, ma vad pasibila oricand de a ajunge intr-una din cele doua categorii. Pana la urma, da-o-ncolo de treaba, mai bine sa fii politic decat justificativ, macar ai facut si tu ceva, bun sau rau, nu doar ai stat carne de tun.
Si iar ma mir de cat de putini concetateni par sa-si dea seama de lucrurile astea. Pana i-o lovi, si poate nici atunci, ca, nu-i asa, "Asa-i la noi".

Asa-i la noi

Mi se pare din ce in ce mai evident ca Bucurestiul nu mai e oras. Bine, e drept ca nici alte entitati administrative nu-si (mai) merita calificativele de orase si municipii, dar acum despre Bucuresti zic, ca aici stau si ma enervez cea mai mare parte din timpul vietii mele. Pai, strazi practic nu mai sunt, trotoare de mult nu, praful de doua palme peste tot, canalizare mai slabut, ca doar apa aia de ploaie care, de bine de rau, mai aduna praful, nu e bine sa se scurga si ea undeva, nu? Vad ca si magazinele se raresc, in plin centru sunt doua da si doua de inchiriat, parcurile se micsoreaza, transportul in comun... nu comentez, iar strategia de urbanism a Bucurestiului e deja un oximoron.
Ei, in conditiile astea, cu adevarat socanta mi se pare multumirea tampa, uneori deghizata sub o nervozitate de bon-ton, a unor (multor) concetateni. Nu stiu sa zic cine anume sunt ei - poate ca mi-am pierdut din binecunoscutele abilitati de profiler. Sunt aia care se dau nervosi in traficul aglomerat, dar de fapt asa isi valideaza accesul la urbanitate si, deci succes "O, da, iata cum stau eu blocat in trafic, in masina mea, cat de bucurestean sunt!". Aia care fac gratar in fata blocului, uneori langa ghena de gunoi statut, in pale de vant care amesteca fumul (dar si carnea de pe gratar) cu praf de rigola, da da, praful ala 50% scormoneala de asfalt/ciment/nisip, 50% excremente de caine. Aia care-si pun tavane false cu spoturi si usi pricopsite la garsoniera 27 mp dintr-un bloc care in 10 ani max ar trebui demolat. Ma intreb pana unde poti merge in rau, ca sa isi dea si oamenii astia seama ca nu e in regula. Oare, daca n-ar mai fi apa curenta deloc, ar continua sa se cace la wc, ca, e drept, cam pute, dar oricum se duce mai jos? Adica, indiferent ce s-ar mai intampla, ar continua cu refrenul atoatejustificator "Asa-i la noi"?

Revin si precizez, ca sa nu se inteleaga din profilul de mai sus ca ar fi vorba doar de "sarantoci", nooo, strazile din Primaverii arata mai rau decat cele din Rahova, inclusiv din cauza masinilor parcate aiurea, iar casoaiele de 6 cifre in euro din Pipera au fost construite atat de bine, incat locul e de nesuportat.

Mala educacion

Educatia politica a Coziei e pe calea cea buna, iata, inca de la inceput, multumita pozitiei corecte fata de lume si viata pe care nu stiu cum a dobandit-o, e un mister: cantecul ei preferat, pe care vrea sa-l asculte de cand se trezeste si-apoi la orice ora este "Tantza", cum zice ea, adica "Senor Matanza".

Am invat sa pun banner (mare chestie)

Am pus banner GayFest (da da, ala din dreapta). De ce? Citez de pe situl de pe care am luat si bannerul: "Pentru că trăim într-o societate care condamnă persoanele LGBT la izolare socială, care le reduce la tăcere, le consideră cetăţeni de mâna a doua, le predispune la pierderea locului de muncă, a familiei şi a prietenilor."

Si mai adaug si eu: Pentru ca "invizibilitatea" contribuie la stigmatizare. Pentru ca ma enerveaza mecanismele crearii de tapi ispasitori si asa-zisii crestini gata sa-ti altoiasca o icoana in cap, dar care n-au citit si ei trei pagini din Filocalie, acolo (sau ca la Maugham, zice Dumnezeu "Daca oamenii mi-ar citi operele mai cu atentie...").
Si pentru ca Florin Buhuceanu m-a dus prima data la Cafe Miro.

Plus ca GayFest are si o parte culturala in care poti sa vezi teatru/filme/expozitii foto pe care altminteri nu prea ai unde.

Gura mare, ciocul mic

Hai ca iar sunt confuz-eliptica, imi dau seama ca titlul plus poza egal ceturi dese.
Domnul din poza era foarte hotarat in opiniile sale si exprimarea lor, zicea "Pocaiti-va!", ceea ce va doresc si dumneavoastra.
Dimpotriva, constat ca s-a inmultit peste masura (sau doar a devenit mult mai vorbareata) specia de conationali tari in gura si gata sa-si exprime ego-ul inflamat, care insa se dezumfla rapid si piuie impaciuitor cand dau de cineva care pare mai tare ca ei. Acuma, tare poate insemna multe lucruri: pozitie mai inalta (indiferent de ierarhie), fizic cantitativ superior, masina mai mare etc. Uneori, chiar si numai opinii mai ferme, dar asta rareori.
Exemple zilnice ascult la emisiunea in direct a lui Mircea Badea, de la radio Zu, unde suna lumea sa vorbeasca orisice. Suna unii si incep bombastic si pe tonuri inalte. Daca le zicea Mircea Badea "Eu nu cred ca-i asa", brusc incep sa baguie "Nu?... Dar poate... O fi si cum zici tu...".
Dom'ne, mi-e dor de o disputa buna. De-aia, in care sa faca argumentele flic-flacuri, ideile sa sara surprinzator ca artificiile, care nu se termina neaparat cu o concluzie, dar in urma careia ramai mai destept. Nu ca as fi neaparat capabila sa alimentez una, dar orisicat.

(Ca veni vorba de Mircea Badea, comentariile de la articolul sau Olaba sunt tocmai opusul unei dispute de-aia de care ziceam mai sus. Amuzant e ca despre aceeasi corectitudine politica deraiata vorbeste, din alt unghi, Puttycat. Ca cam d-astia sunt les grands esprits pe care le frecventez io pe net, vaivai, nu ca nu mi-ar fi simpatici ambii)

Periculoasa si de neoprit

Aaaa, nu, merci, nu e vorba despre mine. Sau ar trebui sa zic "Slava Domnului! nu e vorba de mine". Asa califica ProTv un copil de 15 ani, a carui viata ar trebui sa ne ingrozeasca: "Era alcoolica inca de la varsta de 11 ani, iar in urma cu 6 luni si-a adus pe lume copilul si el seropozitiv". Asta pentru ca "obisnuia sa se prostitueze". Chestie de alegeri pe care le faci in viata si obisnuinte, nu? Dar oare pentru cine o fi periculos faptul ca e seropozitiva? Pentru onorabilii cetateni care ar dori sa violeze un copil de 15 ani (sub varsa sexului consensual, deci)?

Dincolo de cazul concret, daca esti intr-o situatie de vulnerabilitate, ai incurcat-o, sare o haita intreaga sa te sfasie, indiferent daca au sau nu treaba cu tine, doar pentru ca pot. Si cu cat esti mai victima, cu atat esti mai vinovat. Deci, cu cat ai patit-o mai rau, cu atat mai rau vei plati.

Nu stiu de ce si de unde atata agresivitate (pot sa speculez, extinzand o teorie despre psihologia abuzatului la nivel social, da' socioloaga riguroasa din mine se abtine). Vad doar, si ma ingrozesc, ca pentru multi concetateni binele lor se defineste nu la modul absolut (in functie de dorintele, asteptarile, visele lor proprii), ci la modul relativ. Adica stiu ca mi-e bine daca mi-e mai bine decat altuia. Iar cea mai lesnicioasa cale e sa-i dau in cap celuilalt, ca sa-i fie lui mai rau, deci mie mai bine decat lui, chiar daca asta imi face si mie rau! Exemple in sensul asta, cacalau, in fiecare zi - de-ar fi numai cei care blocheaza traficul, desi ar fi inaintat toata lumea mai repede (inclusiv ei) daca nu s-ar fi bagat in fata altuia. Aberatii din Romania de azi. Care degradeaza romani de azi.

Rate valentine

Alaltaieri.

Fara

Am deschis laptopul si conexiunea la net cu gandul sa scriu ceva. Altceva decat voi scrie, pentru ca mai intai am umblat si io lela pe diverse situri, chestie care de obicei imi dauneaza la digestie, intrucat sunt atat de putine pe placul meu si atat de multe care-mi dau crampe. Inevitabil, dau si peste ceva care-mi intoarce stomacul pe dos, aici. Nu ma mai leg de persoanele in cauza, nu-i asa, niste domni de vaza, unde pui ca am avut si nemasurata onoare de a-i cunoaste personal pe majoritatea. (Hai c-am adus-o bine din condei, am zis exact ce am vrut sa zic.) Maaai, dar cum se ajunge, iata, in vremuri de criza, sa te consulte un grup de specialisti ca sa te, cica, intorci cu fata la consumator, tu companie (de fapt decident, director, manager etc.), sa te invete planificare strategica (aka strategic planning) dupa ce a trecut asa-zisa tumultoasa crestere economica in tar'soara noastra si incepu, o, vai si-amar, recesiunea, maaaaiii, de-a mirarea este!
N-ar fi mai simplu daca am avea, totusi, o economie reala? Adica una cu concurenta reala? Daca decidentii ar avea si responsabilitatea deciziilor lor?
Si, trecand la nivel global, daca s-ar produce, demodat, lucruri si servicii utile, nu pe trend? S-or fi dumirit macar cativa din dahshtepti ca e nasol daca, in loc sa te intrebi cum sa faci bani cu ceea ce stii si-ti place sa faci, te intrebi ce sa faci ca sa faci bani? Adica sa nu mai faci, bre, specula, ci productie?
Hai ca ma duc sa citesc din Hobbitul, sa ma dreg.

As scrie...

... dar uite-asa mi-e o leneeeee!

Uratenie cat vezi cu ochii

...in orasul asta. Din cand in cand am senzatia acuta ca ma atinge "la sistem". Ies pe strada, oriunde, si n-am pe ce-mi pune ochii fara sa mi se strepezeasca creierii de uratenie. Oi fi io prea calofila si nu reusesc sa apreciez, spre exemplu, varietatea de forme si culori in care se prezinta cacatii de caine (banuiesc ca de caine?!) omniprezenti pe trotuare.
Din acelasi capitol, zice Nae ieri: "Romania intra in criza fara sa fi iesit din tranzitie" si mi s-a parut ca asta e ceva tot atat de trist ca "toata viata a fost proasta si urata, acum e si batrana si bolnava". Problema e, ce caut io sa locuiesc la baba asta nu doar proasta, urata si bolnava , dar si cu neamuri proaste?

Ciocanitori, in sens propriu

Nae (consortul, ursologul) pozeaza cu rabdare si placere nu doar ursi, ci si orice alta vietate. In consecinta, as fi putut sa-mi ornez bara de titlu cu niste ciocanitori, la propriu, desi titlul nu se refera la ele, dar orisicat. Nu mi-a placut cum arata cu poza, insa ciocanitorile insele mi s-au parut prea simpatice ca sa renunt la ele de tot. Asa ca le pun aici pe trei dintre ele. Specii diferite, dupa cum se vede. Cica unde sunt ciocanitori multe inseamna ca sunt copacii imbatraniti. Asta in sens propriu. Ma intreb, in sensul din titlul blogului meu, ce-o fi insemnand de sunt atatea ciocanitori nebune in tara asta?

APG et al.

Aproape in fiecare zi iau contact cu APG. A, nu, nu e vorba de Account Planning Group, cum s-ar putea astepta de la o planneritza in concediu de crestere a copilului, de ala imi aduc aminte mult mai rar. Ci de firma de paza ai carei amploaiati bantuie prin scuarul (ca parc nu pot sa-i spun) Sebastian. Acesti domni cu figuri vag nelinistitoare si (mai rar) doamne trupese vegheaza. Nu stiu ce. De cand a nins s-a festelit orice urma de gazon, asa ca nu mai insista, ca alta data, sa-ti atraga atentia asupre contraventiei de a pasi pe iarba. Altceva oricum n-au prea facut niciodata. Cainii vagabonzi te-ar putea inghesui oricand, nu e treaba lor. Daca-ti sterpeleste cineva poseta, iar nu e treaba lor. Banuiesc ca pazesc "mobilierul" parcului, dar instalatiile pentru copii nu mai sunt chiar in cea mai buna forma. Poate ca nu sunt destui paznici? Poate ca n-au bulanul destul de contondent? Poate ca ar trebui sa fie dotati cu pistoale?

Si-asa ajung la un alt subiect pe care-l rontaie paranoia mea: mi se pare mie sau chiar s-au inmultit structurile astea para/semi-militare? Parca unde te invarti cineva pazeste sa NU. Parca deja s-a adunat o masa de oameni platiti cu un salariu cu atat mai dulce cu cat nu dau in branci pentru el, imbatati de Autoritatea cu care sunt investiti si de Puterea de a-ti da vreo doua pe spinare, la o adica. Desigur, e doar paranoia mea. Domnii si doamnele in cauza sunt cetateni cumsecade, care, chiar sub amenintarea ca-si pierd salariul mic, dar sigur, cu care isi platesc ratele la credite, nu si-ar manifesta, sub acoperirea Autoritatii, Puterea de a-mi sparge capul, indiferent cum ar fi intaratati impotriva mea, turbulenta, refractara, instigatoarea, spioana, intelectuala, burgheza, tiganca, drogata... etc...etc...

N-am inceput, dar am incheiat

Cam asa deci, tocmai cand sa ma cuprinda si pe mine un avant de bloghera, ce sa vezi? S-a ars transformatorul laptopului, de la o variatie de tensiune - multumesc, Electrica! Imposibil de gasit transformator de Asus in tara asta, firma de service autorizat mi-a comunicat cu scarba prin vocea unui amploaiat ca ar putea sa faca o comanda sa-l importe, dar doar pentru un transformator... dureaza! Poate chiar cateva luni! Pana la urma l-a reparat o firma dibuita prin cunoscuti cunoscatori intr-ale electronicii, dar si asta s-a intamplat anevoie, fiind necesara o piesa care trebuia importata etc., nu mai conteaza.
Ei, acum am din nou laptop si deci conexiune la net, dar avantul s-a mai diminuat. Asa ca momentan raman la stadiul de notite din cand in cand si-atat.