Domnul din poza era foarte hotarat in opiniile sale si exprimarea lor, zicea "Pocaiti-va!", ceea ce va doresc si dumneavoastra.
Dimpotriva, constat ca s-a inmultit peste masura (sau doar a devenit mult mai vorbareata) specia de conationali tari in gura si gata sa-si exprime ego-ul inflamat, care insa se dezumfla rapid si piuie impaciuitor cand dau de cineva care pare mai tare ca ei. Acuma, tare poate insemna multe lucruri: pozitie mai inalta (indiferent de ierarhie), fizic cantitativ superior, masina mai mare etc. Uneori, chiar si numai opinii mai ferme, dar asta rareori.
Exemple zilnice ascult la emisiunea in direct a lui Mircea Badea, de la radio Zu, unde suna lumea sa vorbeasca orisice. Suna unii si incep bombastic si pe tonuri inalte. Daca le zicea Mircea Badea "Eu nu cred ca-i asa", brusc incep sa baguie "Nu?... Dar poate... O fi si cum zici tu...".
Dom'ne, mi-e dor de o disputa buna. De-aia, in care sa faca argumentele flic-flacuri, ideile sa sara surprinzator ca artificiile, care nu se termina neaparat cu o concluzie, dar in urma careia ramai mai destept. Nu ca as fi neaparat capabila sa alimentez una, dar orisicat.
(Ca veni vorba de Mircea Badea, comentariile de la articolul sau Olaba sunt tocmai opusul unei dispute de-aia de care ziceam mai sus. Amuzant e ca despre aceeasi corectitudine politica deraiata vorbeste, din alt unghi, Puttycat. Ca cam d-astia sunt les grands esprits pe care le frecventez io pe net, vaivai, nu ca nu mi-ar fi simpatici ambii)