Tara ciocanitorilor nebune

Avem doi biologi

2012-01-09T22:11:00.004+02:00

Eu: "Ce-o fi acolo pe perete, un paianjen sau o mizerie?"
Ea, apropiindu-se pe cat posibil, analizeaza problema si:
"Tatiii! Vino putin!"
"Da, ce-i"
"Ce-i aici pe peiete, un paianjen sau un opilionid?"

Preferinte

2011-12-25T22:44:00.003+02:00

"Mami, mie-mi plac foarte mult stelele. Stii ce mult imi plac stelele? La fel de mult ca florile si pisicile.
Dar si norii imi plac. Si luna. Si stelele."

Role models

2011-12-25T22:42:00.002+02:00

"A lesinat"
Aoleu, de ce?
"Pentru ca e printesa!"
doh

Romanii sunt destepti, Romanians are smart

2011-11-25T15:03:00.006+02:00

Ca poate, cine stie, dintre ratacitii care mai ajung pe-aici (mi-e greu sa inteleg cum si de ce), o mai fi vreunul care n-a apucat sa afle ce cadou isi poate face de 1 Decembrie.
Click aici si schimbati sugestiile pe care Google ni le serveste.

de Paste

2011-04-25T09:56:00.002+03:00

Pisica portocalie care ne viziteaza din cand in cand si cerseste de mancare s-a suit pe masa si s-a servit singura. Peste cateva ore, cand s-a intors mieunatoare foarte, i-am comunicat ca nu-i mai dau nimic drept pedeapsa pentru comportament inadecvat.
Cozia intervine decisiv:
- Mami, sa n-o vinovam asa tare, ca e prietena noastra. Ca mintea e pentru oameni, care mint, nu pentru pisici. Sa lasam vina sa se duca si sa-i dam totusi ceva.
Christos a inviat!

si pozele aferente

2010-12-19T10:55:00.012+02:00

Cam asa arata rezultatul final, dupa ce incepi sa folosesti.

Ceara de albine

Uleiul cu extras de plante (aici sunatoare) dupa strecurare

Se scurge uleiul cu extras de plante

Borcanul cu sunatoare si ulei de masline dupa ce a stat o luna la extras

Borcanul cu coada-soricelului

Asta e doar de efect artistic.

Lucru manual

2010-10-12T17:15:00.003+03:00

M-am laudat cu faptele mele pe campul cosmeticii din bucatarie. Si-am facut pofta, se pare mai multor persoane. Asa ca scriu cateva chestii p-aici, urmand poate sa pun si niste poze, ca asa ar fi frumos. Si alte retele. Si cine mai stie ce-o mai iesi de-aici.
Et voici:
Creme
Proportia de baza: 100 ml ulei + 20 g ceara de albine. Ceara se gaseste la apicultori, in piete, sau la magazine cu produse apicole. Cu cat e mai curata, cu atat mai bine. Trebuie sa aiba o culoare galbena, eventual usor verzuie, dar nu maron si sa miroasa frumos.

Crema de galbenele
Florile de galbenele, proaspete sau uscate (uscate se gasesc la magazine tip Plafar) se baga intr-un borcan si se acopera cu ulei de masline. Se lasa intr-un loc cald (de ex. in bucatarie) cam 2 saptamani. Dupa aceea se strecoara prin tifon.
Uleiul strecurat se incalzeste cu bucatele de ceara, la foc mic, in proportia 100 ml ulei + 20 g ceara. In proportia asta iese o crema solida, care se inmoaie la aplicare, la temperatura corpului. Daca vreti o textura mai moale, scadeti proportia de ceara, dar nu mai putin de 12 g la 100 ml ulei.
Cand ceara s-a topit, amestecati bine ca sa se omogenizeze uleiul si ceara topita. Cel mai usor si mai sigur se amesteca cu un mini-mixer sau foamer pentru frappe. Turnati imediat in recipient. Cel mai bine stau in borcanele de sticla.
Gata!
Si acum, variatiuni:

Crema de masaj
(Inmoaie si hidrateaza puternic pielea, o lasa moale si catifelata. Efect antibacterian. Actioneaza rapid pentru pielea uscata, aspra, dar este foarte buna pentru orice tip de piele, pentru ca nu ingrasa)
100 ml ulei de galbenele (facut ca la crema de galbenele) + 100 ml ulei de susan presat la rece + 100 ml ulei de cocos (se gasesc la magazine tip Plafar, de produse naturiste sau de alimente asiatice) + 60 g ceara de albine. Dupa ce s-a topit ceara si ati oprit focul, adaugati in timp ce mixati: 15 picaturi ulei esential de geraniu si 10 picaturi ulei esential de lavanda. (Aveti grija sa luati uleiuri esentiale, nu volatile sau aromatizante).

Crema cicatrizanta
Efect rapid de cicatrizare a zgarieturilor si de vindecare a ciupiturilor de tantari
Ulei de coada-soricelului (facut exact ca si cel de galbenele: flori in borcan, acoperit cu ulei, lasat 2 sapt, strecurat) 100 ml + 20 g ceara de albine.

Crema contra arsurilor: Ulei de sunatoare (tot ca si celelalte) 100 ml+ 20 g ceara de albine.
Efecte foarte bune impotriva arsurilor solare si termice. Atentie! Nu aplicati crema imediat dupa arsura termica, cand locul e inca fierbinte! Intai raciti bine locul cu apa rece. Nu expuneti pielea la soare dupa aplicare, va face pete (o substanta activa din sunatoare este fotosensibila).

Crema de protectie solara
Excelenta pentru copii oricat de mici si piele oricat de sensibila. Nu exista contraindicatii.
50 ml ulei de susan alb presat la rece (aici trebuie neaparat susan alb, spre deosebire de crema de masaj) +50 ml ulei de cocos + 10 g ceara de albine. Cand s-a topit ceara se mixeaza 20 g oxid de zinc (se gaseste la farmaciile care au si laborator, de ex. la farmaciile Dona, dar trebuie sa “negociati” cu farmacistul, pentru ca in principiu nu se vand substante. Eu am explicat ca am copilul cu piele hipersensibila si nu suporta altfel de protectie solara decat asta ce-i prepar eu, la sfatul pediatrului). Imediat ce ati amestecat oxidul adugati 10 ml apa incalzita (sa nu fie mai rece ca restul compozitiei ca se intareste ceara) si mixati. Turnati imediat in borcanas. Ca sa fie mai usor de carat, puteti folosi cutiute de plastic de genul celor in care se vand cremele in comert.
Se aplica pe piele ca orice crema de protectie solara. Crema intra in piele si lasa o pelicula foarte subtirede ceara si oxid, care e de fapt “scutul” care reflecta radiatiile solare.
Fiind protectie mecanica (de la oxidul de zinc), nu doar chimica (de la uleiul de susan alb, care are un factor de protectie aprox. 5-10), nu afecteaza pielea, pentru ca respinge radiatiile, nu doar reduce raspunsul pielii la respectivele radiatii.
Are o oarecare rezistenta la apa, datorita cerii, dar e bine sa fie reaplicata dupa baie in mare sau dupa cateva ore.

Alte chestii:
Sampon
1 galbenus crud + 2 linguri apa de trandafiri sau de flori de portocal (se gasesc la magazine cu mancaruri arabesti sau asiatice) + 2 picaturi ulei esential de rozmarin. Se amesteca si se foloseste la fel ca orice sampon. Pentru copii e o distractie sa si-l prepare singuri.

Solutie antibacteriana
300 ml alcool dublu distilat de fructe (de ex. palinca de mere, dar neaparat dublu distilata, sa nu duhneasca a tuica) + cate 20 pic ulei esential de melissa, geraniu, portocala + cate 10 pic ulei esential de rozmarin, lavanda, bergamot. Se pun intr-o sticla si se lasa cel putin 2 saptamani, agitand din cand in cand. Se adauga 100 ml apa de flori de portocal.
Se poate folosi pentru igienizarea mainilor atunci cand nu e posibil spalatul pe maini.

Lotiune tonica astringenta
Solutia rezultata (aia de mai sus) se dilueaza in proportie 1:2 cu apa de flori de portocal (adica 100 ml solutie alcoolica plus 200 ml apa de flori). Se aplica cu tampon sau direct cu degetele pe fata.

Deodorant
Solutia alcoolica nediluata (adica inainte de adaugarea de apa de portocal) se amesteca in proportie de 1:1 cu solutie saturata de bicarbonat de sodiu alimentar. Solutia saturata se obtine asa: Intr-o sticla cu apa se pune bicarbonat de sodiu si se agita pana cand se dizolva total. Apoi se mai adauga bicarbonat, iar se agita, se lasa, se agita... se mai adauga bicarbonat, pana cand nu se mai dizolva.
Nu se compara cu eficienta antiperspirantelor, dar daca te speli de dimineata cu apa si sapun si stii ca nu ai mari probleme cu transpiratia, eficienta lui e suficienta.

3 ani de scoala

2010-07-14T17:24:00.002+03:00

Maine Cozia implineste 3 ani. Ceea ce ma uluieste. Cine are copii stie ce zic, cine nu, poa' sa-si inchipuie, dar tot degeaba. Sa zic banalitatea aia ca timpul trece altfel? na c-am zis-o. Cumva punctul meu de referinta, in anii astia spre deosebire de anteriorii, n-am mai fost eu si pataniile si trairile mele, ci ea si pataniile noastre.
Si daca tot o sa fie ziua ei, sa fie vorba de cadouri! Nu de cele pe care o sa le primeasca ea, ci de cele pe care le-am primit eu. Intr-o ordine absolut aleatorie si, desigur, doar infim de putine.
Un compliment: "esti frumoasa si draguta si simpatica". Altul: "mami, esti buna de mancat"
Am ajuns sa cant in gura mare si fara nici cea mai mica jena. Orice. Asta in conditiile in care capacitatile mele vocale sunt muuult, dar mult rau, sub capacitatea de a distinge "gherlele" sonore. Adica urechea bate de departe vocea, ceea ce e o mare problema, ca te auzi in ce hal canti. Dar daca ei nu i-a pasat ca io cant prost si nu-i pasa nici acum, mie de ce mi-ar pasa?
Am invatat sa percep si recunosc cu claritate diferente fonetice subtile, de exemplu intre c si k (am mai scris, Cozia pronunta c in unele configuratii sonore t si in altele k), sau intre i si ll (ca in spaniola). Mai nou Cozia ma alinta uneori Illa... de unde le-o scoate?
Am invatat ca daca ai dreptul sa dai nume, apoi sa dai nume nemaiauzite. Cozia si-a botezat, de exemplu, un ursulet "Dilgot" si are ca prieten imaginar un soarece pe care-l cheama "Saracul Dispidan".
M-am obisnuit sa ma culc (relativ) devreme si sa ma scol usor imediat ce m-am trezit, fara aburi de somn in cap.
Nu mai am nevoie de proptele psihologice - zero tigari, alcool, machiaj. Nu zic ca au devenit tabu (ma rog, in afara de tigari, de alea chiar ca nu ma mai ating deloc), dar nu mai am nevoie de ele. In nicio situatie.
Am invatat sa fac biscuiti. Buni.
Am invatat sa fac cosmetice cu chestii de pe langa casa omului. La somatiile Loredanei poate o sa si scriu din retete.
Am inceput sa vad copiii. Toti copiii.
Am (re)inceput sa desenez.
M-am plimbat mult. Pe jos, adica.
Si multe multe multe altele, dintre care astea poate sunt cele mai neinsemnate, dar de alea "grele" nu sunt destul de priceputa la vorbe ca sa le scriu.

Cine aie tont pe fesbuk?

2010-03-12T14:31:00.003+02:00

Daca e asta intrebare pe care s-o puna un copil de 2 ani jumate.
Sa si traduc, in caz ca nu se intelege (mie mi se pare ca vorbeste foarte inteligibil, chiar daca r si l se aud de cele mai multe ori i, c ori e un fel de k, ori t, g se transforma in d si cam atat): Cine are cont pe Facebook?
Si contextul:
Obligata fiind (job stuff) sa ma alatur mareei de oameni care navalesc in aceasta gura flamanda de identitati numita facebook, comentam cu Nae acest fapt si ce cunoscuti am descoperit pe-acolo. Pe unii dintre ei ii cunoaste si Cozia. Si la un moment dat apare intrebarea cu pricina: "Cine aie tont pe fesbuk?" Ca nu se lamurise daca vorbeam de Mirela pe care o stie ea sau de altcineva. De restul ii era clar, din varii elemente din conversatie. Da, de acea Mirela vorbeam. Lamurire care a satisfacut-o. N-a intrebat ce-i ala tont de fesbuk. Chestie care ma pune rau pe ganduri, fiindca ea intreaba de toate lucrurile noi care nu-i sunt suficient de clare (dupa propriile ei standarde, desigur). Sau le evita pana cand isi face o idee. Dar daca a apucat sa le numeasca, e clar, inseamna ca ea considera ca s-a lamurit destul. Sigur, e greu de spus ce anume crede ea ca e tontu' asta, dar in general le bungheste bine. (Exemplu: O aud zicand intr-o poveste de-a ei, de-aia cand se joaca, despre personajul X ca este "admirata". Nefiind un cuvant uzual pe la noi prin casa, o intreb ce inseamna "admirata". "Adika o iubeste toata lumea". QED)
Copii de mileniu nou, deh, virtualu' e la fel de real ca tangibilu'... oricum n-au probleme cu granita impalpabilului, deja au intrat fara probleme in peisajul ei cotidian ingerasul si Dumnezeu - pe care stie ca-l mai cheama si Allah, a aflat intreband ce sunt "ochisorii" ornamentali de pe castroanele bulgaresti si cine e Allah. Dar asta e alta poveste.

Pe de-a dreptul

2010-02-19T18:14:00.004+02:00

Tot il iubesc pe Claude Karnoouh (desi arareori reusesc sa-i scriu numele corect). Nu atat pentru parerile sale - dintre care cu unele nu sunt de acord, dar ce charm ar putea sa aiba o perfecta congruenta de opinii cu cineva pe care nu-l cunosti personal? Ci pentru ca:
Se refera mereu la subiect, fara sa o ia pe aratura. Paradoxal si foarte trist, asta-i lucru rarissim.
Nu se da pe dupa corcodus. Isi asuma ce zice.
Are o pozitie de om, nu de instanta.
Vorbeste despre oameni. Ca si ideile sunt tot chestii de oameni.
Poti sa ai o minunata discutie argumentativa cu el - nu ca as fi io neaparat in stare.
Acuma ca m-am marturisit, zic si de ce. Dom'ne, tot ma mir cati oameni intra pe-aici si citesc. Si de-aia ma simt rusinata ca nu scriu mai frumos, mai interesant, mai folositor. Asa ca ma gandesc ca daca io nu pot, sa dau cate un link catre ceva ce mi-ar fi placut sa fi scris eu (ei, poate nu chiar asa, am zis mai sus.)
Deci bagati un ochi de exemplu pe Revista Cultura sau aici.
Hai noroc!

Doar niste obiecte

2010-01-12T17:34:00.002+02:00

Oarecum ca urmare la ce-am scris mai inainte, mai scriu si azi despre lucrurile bune cu care te alegi cand locuiesti intr-o garsoniera, in formula oarecum extinsa (de fapt o banala familie nucleara doi parinti un copil)
Uite, iti dai seama ca daca ai multe obiecte, asta te incurca, nu te ajuta. (Sigur, adevarul superior este ca orice obiect te incurca, dar asta-i o invatatura prea inalta pentru nasul meu inca amusinator pe jos). Mai ales hainele, of, mama, cate haine! Dupa ce am donat vreo 2 saci, s-a diminuat simtitor l'embarras du choix, nemaiavand multe optiuni. Si de cosmetice te poti dispensa - aici inca n-am facut mari progrese, dar tot s-au redus cam la jumatate. Si-apoi, tot soiul de chestii de prin casa, te si minunezi de pe unde au aparut, suporturi de pixuri, de CDuri, scrumiere, vaze, casete... Sa vezi minune, toate pot sa dispara fara sa le regreti catusi de putin, trebuie doar un pic de curaj initial.
Ceea ce ma duce la niste intrebari: ce obiecte oare sunt chiar utile unui om obisnuit? cum sa afli care-s alea, deci ce criterii sa aplici? ce sa faci cu restul (ca parca e pacat sa le arunci si putine se pot face cadou)
Daca incerc criteriul "ce mi-as dori sa pot salva dintr-un cutremur", raman la niste haine pentru Cozia, o jucarie si mancare pentru ea. Si as prefera sa ramana si masina valida, sa putem sa stergem putina din oras. In rest, nimic. Oare tot restul ma incurca? Hm.

Tot eu

2009-12-17T15:31:00.003+02:00

Da, bine, n-am disparut de tot, stiu ca e urat sa nu scrii atata vreme si dupa aia sa revii ca si cand... na, acuma pot, acuma scriu.
Nu ca ar fi ceva de sa stea lumea in loc de uimire si admiratie. Uite. Vreau sa scriu despre avantajele de a sta in garsoniera, in combinatia mamatatasicopilul. Cam toti cunoscutii ne compatimesc, in general condescendent, pentru acest fapt. Prea putini se gandesc ca exista si avantaje (iar cand le zicem, nu ne cred - s-o gandi ca incercam sa ne "salvam fatza" noastra de looseri)
Iata deci spre luminare (in ordine aleatorie):
- ai o suprafata mica de curatat
- nu trebuie sa te deplasezi in alta camera ca sa culci copilul - ca sa vezi de ce s-a trezit - sau cand s-a trezit de dimineata
- ai de strans jucarii dintr-o singura camera
- esti obligat sa strangi tot timpul jucariile (si orice alte lucruri, de fapt), inainte de a atinge masa critica a haosului
- chestie care obisnuieste copilul cu aceasta procedura, drept care te-ai capatuit cu un copil ordonat
- poti sa-ti vezi de treaba ta avand copilul in raza vizuala
- esti obligat sa te culci odata cu copilul - ca nu si adormi de fiecare data, asta-i altceva, poti sa mai citesti, sa te dai pe net, sa vezi un film pe laptop, dar e important ca iti acorzi in fiecare seara ocazia de a te culca la o ora decenta

Plus ca e mult mai usor sa iei copilul in pat cu tine si sa dormi si tu intr-o pozitie comoda, nu ca bietul om asta din film.

Io si motocicleta

2009-08-13T14:29:00.003+03:00

Pe mine ma supara multe chestii legate de motociclete. Cel mai tare, aia care fac vrrruuum-vrum printre blocuri, de cretini ce sunt, ca nici nu stiu sa-si foloseasca taraboanta macar, nooo, doar fac zgomot, de preferinta pe la 3 dupa-amiaza cand doarme Cozia (si dupa aia nu mai doarme, doar plange si sta agatata) sau noapte pe la 11. Da' si aia care depasesc iesind brusc, razant si fara preaviz, accelerand cat pot, uneori prin dreapta.

Ma rog. Din multiple motive, relatia mea cu motocicletele e una destul de glaciala. Deci indemnul de mai jos nu se bazeaza pe vreo afinitate cu respectivul mijoc de transport.

Indemn: cititi aici . Macar gandurile sa mai zboare si ele, saracele.

Ii multumesc Alexandrei ca mi-a zis de acest domn inca dinainte de a pleca.

Nu mai e timp

2009-08-12T13:36:00.002+03:00

La 2 titluri si-un chapeau, iar si iar, citesti (sau auzi) ca "Nu mai sunt bani". (in ordinea dezvaluita de Google) Pentru salarii, salvamontisti, ONG-uri, politisti, ecologizari, medicamente, tratamentul bolavilor de SIDA, cancer si (de fapt, sau, sper!) diabet, dependenti de heroina, biblioteci, sporuri pentru magistrati, expedierea citatiilor, marketing, chiria politistilor, linia CFR Bucuresti-Constanta, analize, autostrada Transilvania, punerea in siguranta a iazurilor, subventia la motorina, avocati din oficiu, lapte si corn, decolmatarea canalului Bega, gloante pentru politisti (macar!), asistenti sociali, chiriile ambasadelor, RASDAQ, investitii in minerit, repararea scolilor... Pana si patriarhia si-a luat teapa de la chirias, ca nici ala nu mai avea bani de chirie.
E clar, da, nu mai sunt bani cam pentru nimic, da' lumea se descurca, uite niste oameni orientati la Heidi, vor si ei un design de ambalaj, ce mare chestie, poate orice baiat cu un soft de grafica, nu? Si platesc bine (daca castigi concursul, desigur, daca nu, las'ca ai castigat experienta), platesc.... tadaaam... o eeeeeexcursie de 2 pers la Baaaarceeelooooonaaaa! premiul 1, iar premiile 2 si 3.... tadadadam... 100, respectiv 50 de ciucalate!!!! si nu oricum! diferite sortimente!
Domn'e, ma gandesc ca data viitoare cand ma duc la magazin sa cumpar o ciocolata Heidi si sa o platesc cu chilotii aia bej pe care nu-i mai port ca s-a lasat un pic elasticul. Altfel, sunt ca noi. Ma gandesc ca ar fi un schimb echitabil.

Azi n-am umor

2009-07-29T13:48:00.002+03:00

Deloc. Sunt suparata rau. Vreau sa-mi dovedeasca cineva ca sunt paranoica si ca rapirile de copii sunt doar un mit urban. Vreau macar sa ma convinga cineva ca Politia e compusa din imbecili si impotenta lor e din cauza prostiei, nu a relei vointe, ca nu sunt partasi sau complici la rapiri, ca nu sunt pusi sa musamalizeze cazurile.

Hai, poate ma convinge cineva. cu argumente. Eventual legate de cazul copilului disparut de la Ranca. Eu zic ca acel copil a fost rapit si ca Politia a facilitat si acoperit rapirea. Iata si argumentele mele:

1. Cand dispare un copil, prima prezumtie ar trebui sa fie cea de rapire, pentru ca implica cea mai urgenta rezolvare. Niste statistici FBI zic ca un copil rapit este probabil sa fie ucis in decurs de 3 ore. Daca a fugit sau s-a ratacit are mai mult timp, indiferent de cat de vitrege sunt conditiile.

2. Daca a fost rapit, trebuia sa fie organizate filtre la masinile care plecau de acolo, lucru usor, intrucat nu-i decat un drum prin Ranca, iar bifurcatiile sunt putine si indepartate. De ce nu s-a facut asta? De ce nu a fost cautat prin cladirile de acolo?

3. De ce a fost adus atat de tarziu un caine de urma? N-or fi? La ce baza de selectie e in tara asta, din maidanezi vigurosi, ar trebui sa si exportam.

4. Ce cautau brambura peste 100 de oameni prin padure, in loc sa caute prin cladirile invecinate si masini?

Si, revin: de ce prezumtia e ca ar fi fugit copilul, cand totul arata ca n-ar fi facut asta? De ce il cautau in padure, cand oricine stie topografia zonei intelege de ce e greu de crezut ca s-ar fi putut rataci?

Haideti, va rog, dovediti-mi ca sunt paranoica, altfel o sa traiesc cu o noua convingere dureroasa, anume ca autoritatile statului, in speta Politia, nu doar ca nu lucreaza pentru noi, cetatenii, ci chiar importiva noastra, in cele mai odioase moduri. Ca nu ne vor doar banii, ci si tot ce am mai avea valorificabil, organe, de exemplu.

Adevaratele mistere ale lumii noastre

2009-07-09T13:48:00.003+03:00

Ma refer la alea la care nu gasesti un raspuns final oricat ai incerca. Nu la simplisme de genul "Exista... ?" care au o solutionare certa si usor intuibila (viata de apoi? o sa mori si o sa vezi; extraterestri? probabilitatea zice ca da, da'n-o sa-i intalnesti everever; dumnezeu? casca ochii si-o sa vezi si singur - la soiul asta ma refer ).

Nooo, uite aici intrebare grea: CE anume bat vecinii mei cu ciocanul IN FIECARE ZI?

si pe deasupra: Cate gauri sunt in peretii (de prefabricat) ai acestui bloc, din moment ce suavul sunet de ciocan rotopercutor ne desfata urechile aproape zilnic? Inteleg ca e vorba de afinitati subtile, cum zice si un line misto de outdoor Dedeman (cine-i agentia, ca nu stiu. Next?) "Cu dragostea nu e de glumit. Nici cu ciocanul rotopercutor." Aferim!

P.S. Iata cat sunt de rupta de industrie: Dedeman e la McCann, copy by Adela, cica. Brava! In cateva zile o s-o felicit personel, cred.

Relax

2009-06-15T15:33:00.005+03:00

Maaare surpriza mare! De la mare. Unde fusei cu sotul si copilul, intr-un loc ales anume cu putina plaja si multa verdeata, eu fiind alergica (la propriu) la expunere solara prelungita, iar Cozia avand sub 2 ani. Si ce vazui acolo. Compatriotii nostri agresivi si aroganti, gata sa-ti calce plodul in picioare, sau sa-ti "sufle" la milimetru ultimul chaise-longue cu umbreluta montata, tu avand acelasi plod in brate, nu cu rea intentie, doar ca nu observa amanunte de-astea, intrucat nu le pasa.

A, nu, nu asta e surpriza, astea-s lucruri cunoscute. Minunea e ca dupa cateva zile de interactiune cu micile zeitati prietenoase ale locului, aceiasi romani care par permanent loviti de amok, iata, se relaxeaza, devin prietenosi in gesturi, interactioneaza simplu si omeneste, incep sa zambeasca la copil, scad decibelii conversatiilor, ma rog, felurite semne de normalitate.

Ca sa vezi. Si io care credeam ca a aparut o noua specie de oameni, cand, de fapt, e vorba de o presiune monstruoasa, care-i face pe multi oameni, altminteri capabili de normalitate, sa se poarte ca niste orci (aia ai lu' Tolkien, nu killer whale Orcinus orca), adica plini de rautate prosteasca si agresiva. Dar nu. Asta poate fi o veste buna.

Si un insight foarte tare, mai plannerilor, mai!

Ce-as vrea sa ma fac cand o sa fiu mare

2009-05-17T14:19:00.003+03:00

Intai ziceam ca musafir, apoi calator, apoi, cand mi s-a explicat convingator ca astea nu sunt optiuni si, vai! am crezut, ziceam ca doctorita, pe urma balerina, pe urma nu mai stiu, mai tarziu nu mai voiam nimic, doar faceam o facultate (chimie. inginerie. o doamne), acum mai mult de 5 ani, cand abia se inventase blogging-ul, ma gandeam sa ma fac blogger, dar, cum timpul mi-l ocupa activitatea de planner, nu m-am miscat repede si intre timp asta a devenit mainstream si n-am mai vrut. Azi ma gandeam ca timp de 2 ani am strans suficienta observatie participativa ca sa incep o lucrare de antropologie despre experienta maternitatii p-aci s-acum. Dar ce sa fac cu ea? De doctorat am scapat cu fuga in 1999. De antropologie n-are multa lume nevoie, decat daca esti intr-un cerc de initiati in care n-am vrut sa intru. Facturile curg rauri. Na ca nu ma fac nici antropolog cu lucrare. Probabil ca nici mare n-o sa ma mai fac.

PS Da, io am desenat-o.

Planning taught by toddlers

2009-05-14T14:26:00.003+03:00

Lesson 127: Spices are good

Acuma in romaneste, titlurile trebuiau sa sune a jargon.

Daaa. Pare evident ca unui om, de orice varsta, deci inclusiv sub 2 ani, i se pare bun ce ii place lui, nu ce crezi tu ca ar trebui sa-i placa? O fi, dar e un adevar adesea trecut cu vederea. Nu vreau sa-mi amintesc la cate discutii despre adecvarea la target (adica andrisanti) a strategiei sau executiei vreunei campanii am participat.In prea putine cazuri, cei care aduceau argumentul inadecvarii stiau ceva real despre oamenii aia despre care vorbeau. Ca nu-i suficient sa auzi ce zic intr-un focusgrup ca sa intelegi ce gandesc. Sa mai repet ca nu-i tot una ce zic si ce gandesc oamenii? Ca daca ai dubii, decat sa-i intrebi, mai bine le dai jucaria pe mana si constati daca se joaca cu ea sau nu?

Sa revin la ziua de azi. Azi am facut mancare de legume cu ghimber proaspat. A iesit ceva foarte aromat si destul de picant. De fapt, iute de-a binelea. Gustand, ma gandeam ce-i dau copilului sa manance daca nu-i place, ca deh, e copil mic, cum sa-i placa iute? Ei, i-a placut de n-a mai putut, a mancat un castron intreg fara mofturi, ba a mai sutit si din portia mea.

E clar? Nu prezuma, nu intreba. Ofera si vezi.

Hai ca sunt in mana. Bonus:

Lectia 43: Valorizare prin exponent

Cozia a respins cu hotarare cartofii, de la diversificare pana in zilele noastre. Adica pana saptamana asta, cand a infulecat cu egala hotarare o portie zdravana de cartofi, pentru ca de-aia mananca si Mira. Cum, care Mira? Mira cartita, prietena lui Flocon (sau Foton, cum ii zice Cozia).

Smecheria e simpla, desi multe campanii cu spokeperson reusesc s-o dea in bara: exponentul sa fie deja valorizat si asocierea sa fie credibila, totul spus intr-o poveste frumoasa.

Merge ca focu' si in prezentarile la client, care tinde sa fie mult mai incantat de cartof daca l-a mancat si celebra companie x. Intr-un fel sau altul. Verificata de mine pe mai multe tipuri de clienti, manca-i-ar mama.

Cum se rancontreaza ei...

2009-05-08T16:12:00.002+03:00

Ha! Chiar acum imi citesc panseurile cineva de la Leo Burnett si cineva de la McCann. Hai distractie placuta, da' fix aici va intalniti fara sa stiti? Si care sunteti, frate, ca poate va stiu si io, desi uneori am impresia ca de cand ma ocup cu puericultura nu mai stiu multa lume in industrie. Sau nu ma mai stiu ei pe mine.

Multumesc fanilor mei

2009-05-04T18:15:00.002+03:00

Adica, stiti, celor cativa prieteni care au dat mai departe vorba despre mica, dar enervata mea initiativa, despre care am scris aici, concretizata intr-o petitie, apoi prietenilor, amicilor si cunoscutilor acestora, care au sprijinit aceasta initiativa si tot asa. Io asteptam sa se stranga asaaa, vreo 500 de semnaturi ca sa initiez faza a doua, aia in care apar onor mass media si ong bataioase si preiau actiunea. Se stransesera deja mult mai multe si tocmai oftam gandindu-ma ca mi-e cam lene sa fac efortul necesar, cand, ce sa vezi, constat citind EvZ, pe care-l cumpara maman, ca faza aparu prin generatie spontanee, ca sa zic asa. Ditamai articolul, petitia pomenita cu tot cu link, citati cu pareri diversi ong-isti de vaza, desigur si nelipsitul domn Bucurenci, bal in toata regula. Consilierul Valentin Mircea (care, ce-i drept, s-a declarat de la inceput sprijinitor al acestei idei) anunta in ce faza e cu modificarea HG, cuvanta si dom'primar Oprescu etc.

Acuma, io ma bucur ca toate astea se intampla fara sa mai misc io un dest, de altfel eram pregatita ca victoria finala, daca se va intampla, sa nu fie a noastra, oameni oarecare si a puterii de coagulare a mediului virtual , ci a vreunui preacunoscut ong, c-asa-i facuta viata asta. Mi-ar fi placut totusi, daca tot a fost citata petitia, care, btw, a adunat deja peste 2700 semnaturi, sa fi putut sa multumesc celor care au ajutat la raspandirea ideii, chestie petrecuta exclusiv gratie www. Pai daca n-am putut s-o fac intr-un cotidian de mare tiraj, o fac macar aici, de unde a pornit totul:

Va multumesc tuturor, in special Irinei si Marei.

Lauda-ma gura

2009-04-14T15:25:00.006+03:00

Dau din intamplare peste (banuiesc, cunoscuta) spinning dancer. Cica zice care emisfera cerebrala ti-e dominanta. Io ma stiam relativ echilibrata din acest punct de vedere, de-aia am fost un pic dezamagita acum cativa ani, cand n-am reusit sa vad nenorocita rotindu-se decat in sensul acelor de ceasornic, oricat m-am straduit, desi stiu, in mare cum functioneaza iluziile optice (oi fi studiat si io nitica psihologie in general si despre perceptii in particular). Ce sa mai, left brain clar! Amorul meu propriu de planner remarcabil, redutabil si responsabil o tinea pe-a lui, anume ca-s echilibrata la emisfere, adica ce, stau prost la intuitie, sentiment, big picture, imaginatie &stuff? Afurisita de balerina o tinea pe-a ei, in sensul acelor de ceasornic.

Dar ce sa vezi!!! Acum nu doar ca am vazut-o rapid schimbandu-si directia, dar o pot vedea usor si in sens trigonometric si in sensul acelor de ceasornic, cum am eu chef, na! Asta cica poate insemna si IQ peste 160, hehe, oricum stiam ca-s disteapta tare.

Domn'e, e clar, chestia aia ca maternitatea te prosteste e o calomnie. Ca te mai lasa memoria, e drept. Poate ca te inclina mai mult spre dominatia emisferei drepte, da' nici asta nu dauneaza. Sau poate e fix cum mi-a zis Tzugu (in ziua in care am recunoscut de ce mancam o tona de Fisherman's Friend cautand din ochi boschetii pentru a-mi contracara nu mahmureala, ci greturile matinale), anume ca s-ar putea sa-ti scada IQ-ul, dar iti creste EQ-ul.

Drept care concluzionez si zic: La facut copii, plannerite, ca oricum e recesiune si-n publicitate (cica 7% scadere la nivel mondial, zice Capital).

Gigi Becali - detinut politic

2009-04-03T14:21:00.004+03:00

Na ca incalcesc si io acest blog in meandrele concretului si zic: Gigi Becali e detinut politic. Ca si Victor A. Stanculescu. Ambii, arestati nu pentru o fapta care trebuie penalizata de societate prin actul de justitie, ci pentru alte motive, urat mirositoare. Sa ne intelegem, Stanculescu e un criminal, dar sta la puscarie nu pentru ce a facut, ci pentru ceva ce NU a facut el. Nici Gigi Becali n-o fi un cetatean model, dar iata-l nu supus unei anchete corecte, ci prins intr-un spectacol de circ in care coana Politia si coana Justitia isi ridica fustele in cap fara sa aiba chiloti pe ele.
Ma intreb chiar daca or mai fi si altfel de detinuti in afara de cei politici si cei justificativi, adica aia prinsi ca sa iasa la numar de cazuri. In calitatea mea (sau defectul meu) de cetatean al Romaniei, ma vad pasibila oricand de a ajunge intr-una din cele doua categorii. Pana la urma, da-o-ncolo de treaba, mai bine sa fii politic decat justificativ, macar ai facut si tu ceva, bun sau rau, nu doar ai stat carne de tun.
Si iar ma mir de cat de putini concetateni par sa-si dea seama de lucrurile astea. Pana i-o lovi, si poate nici atunci, ca, nu-i asa, "Asa-i la noi".

Asa-i la noi

2009-03-30T14:20:00.003+03:00

Mi se pare din ce in ce mai evident ca Bucurestiul nu mai e oras. Bine, e drept ca nici alte entitati administrative nu-si (mai) merita calificativele de orase si municipii, dar acum despre Bucuresti zic, ca aici stau si ma enervez cea mai mare parte din timpul vietii mele. Pai, strazi practic nu mai sunt, trotoare de mult nu, praful de doua palme peste tot, canalizare mai slabut, ca doar apa aia de ploaie care, de bine de rau, mai aduna praful, nu e bine sa se scurga si ea undeva, nu? Vad ca si magazinele se raresc, in plin centru sunt doua da si doua de inchiriat, parcurile se micsoreaza, transportul in comun... nu comentez, iar strategia de urbanism a Bucurestiului e deja un oximoron.
Ei, in conditiile astea, cu adevarat socanta mi se pare multumirea tampa, uneori deghizata sub o nervozitate de bon-ton, a unor (multor) concetateni. Nu stiu sa zic cine anume sunt ei - poate ca mi-am pierdut din binecunoscutele abilitati de profiler. Sunt aia care se dau nervosi in traficul aglomerat, dar de fapt asa isi valideaza accesul la urbanitate si, deci succes "O, da, iata cum stau eu blocat in trafic, in masina mea, cat de bucurestean sunt!". Aia care fac gratar in fata blocului, uneori langa ghena de gunoi statut, in pale de vant care amesteca fumul (dar si carnea de pe gratar) cu praf de rigola, da da, praful ala 50% scormoneala de asfalt/ciment/nisip, 50% excremente de caine. Aia care-si pun tavane false cu spoturi si usi pricopsite la garsoniera 27 mp dintr-un bloc care in 10 ani max ar trebui demolat. Ma intreb pana unde poti merge in rau, ca sa isi dea si oamenii astia seama ca nu e in regula. Oare, daca n-ar mai fi apa curenta deloc, ar continua sa se cace la wc, ca, e drept, cam pute, dar oricum se duce mai jos? Adica, indiferent ce s-ar mai intampla, ar continua cu refrenul atoatejustificator "Asa-i la noi"?

Revin si precizez, ca sa nu se inteleaga din profilul de mai sus ca ar fi vorba doar de "sarantoci", nooo, strazile din Primaverii arata mai rau decat cele din Rahova, inclusiv din cauza masinilor parcate aiurea, iar casoaiele de 6 cifre in euro din Pipera au fost construite atat de bine, incat locul e de nesuportat.

Mala educacion

2009-03-16T15:14:00.004+02:00

Educatia politica a Coziei e pe calea cea buna, iata, inca de la inceput, multumita pozitiei corecte fata de lume si viata pe care nu stiu cum a dobandit-o, e un mister: cantecul ei preferat, pe care vrea sa-l asculte de cand se trezeste si-apoi la orice ora este "Tantza", cum zice ea, adica "Senor Matanza".

Am invat sa pun banner (mare chestie)

2009-03-14T13:44:00.004+02:00

Am pus banner GayFest (da da, ala din dreapta). De ce? Citez de pe situl de pe care am luat si bannerul: "Pentru că trăim într-o societate care condamnă persoanele LGBT la izolare socială, care le reduce la tăcere, le consideră cetăţeni de mâna a doua, le predispune la pierderea locului de muncă, a familiei şi a prietenilor."

Si mai adaug si eu: Pentru ca "invizibilitatea" contribuie la stigmatizare. Pentru ca ma enerveaza mecanismele crearii de tapi ispasitori si asa-zisii crestini gata sa-ti altoiasca o icoana in cap, dar care n-au citit si ei trei pagini din Filocalie, acolo (sau ca la Maugham, zice Dumnezeu "Daca oamenii mi-ar citi operele mai cu atentie...").
Si pentru ca Florin Buhuceanu m-a dus prima data la Cafe Miro.

Plus ca GayFest are si o parte culturala in care poti sa vezi teatru/filme/expozitii foto pe care altminteri nu prea ai unde.

Gura mare, ciocul mic

2009-02-27T14:37:00.002+02:00

Hai ca iar sunt confuz-eliptica, imi dau seama ca titlul plus poza egal ceturi dese.
Domnul din poza era foarte hotarat in opiniile sale si exprimarea lor, zicea "Pocaiti-va!", ceea ce va doresc si dumneavoastra.
Dimpotriva, constat ca s-a inmultit peste masura (sau doar a devenit mult mai vorbareata) specia de conationali tari in gura si gata sa-si exprime ego-ul inflamat, care insa se dezumfla rapid si piuie impaciuitor cand dau de cineva care pare mai tare ca ei. Acuma, tare poate insemna multe lucruri: pozitie mai inalta (indiferent de ierarhie), fizic cantitativ superior, masina mai mare etc. Uneori, chiar si numai opinii mai ferme, dar asta rareori.
Exemple zilnice ascult la emisiunea in direct a lui Mircea Badea, de la radio Zu, unde suna lumea sa vorbeasca orisice. Suna unii si incep bombastic si pe tonuri inalte. Daca le zicea Mircea Badea "Eu nu cred ca-i asa", brusc incep sa baguie "Nu?... Dar poate... O fi si cum zici tu...".
Dom'ne, mi-e dor de o disputa buna. De-aia, in care sa faca argumentele flic-flacuri, ideile sa sara surprinzator ca artificiile, care nu se termina neaparat cu o concluzie, dar in urma careia ramai mai destept. Nu ca as fi neaparat capabila sa alimentez una, dar orisicat.

(Ca veni vorba de Mircea Badea, comentariile de la articolul sau Olaba sunt tocmai opusul unei dispute de-aia de care ziceam mai sus. Amuzant e ca despre aceeasi corectitudine politica deraiata vorbeste, din alt unghi, Puttycat. Ca cam d-astia sunt les grands esprits pe care le frecventez io pe net, vaivai, nu ca nu mi-ar fi simpatici ambii)

Periculoasa si de neoprit

2009-02-18T08:11:00.005+02:00

Aaaa, nu, merci, nu e vorba despre mine. Sau ar trebui sa zic "Slava Domnului! nu e vorba de mine". Asa califica ProTv un copil de 15 ani, a carui viata ar trebui sa ne ingrozeasca: "Era alcoolica inca de la varsta de 11 ani, iar in urma cu 6 luni si-a adus pe lume copilul si el seropozitiv". Asta pentru ca "obisnuia sa se prostitueze". Chestie de alegeri pe care le faci in viata si obisnuinte, nu? Dar oare pentru cine o fi periculos faptul ca e seropozitiva? Pentru onorabilii cetateni care ar dori sa violeze un copil de 15 ani (sub varsa sexului consensual, deci)?

Dincolo de cazul concret, daca esti intr-o situatie de vulnerabilitate, ai incurcat-o, sare o haita intreaga sa te sfasie, indiferent daca au sau nu treaba cu tine, doar pentru ca pot. Si cu cat esti mai victima, cu atat esti mai vinovat. Deci, cu cat ai patit-o mai rau, cu atat mai rau vei plati.

Nu stiu de ce si de unde atata agresivitate (pot sa speculez, extinzand o teorie despre psihologia abuzatului la nivel social, da' socioloaga riguroasa din mine se abtine). Vad doar, si ma ingrozesc, ca pentru multi concetateni binele lor se defineste nu la modul absolut (in functie de dorintele, asteptarile, visele lor proprii), ci la modul relativ. Adica stiu ca mi-e bine daca mi-e mai bine decat altuia. Iar cea mai lesnicioasa cale e sa-i dau in cap celuilalt, ca sa-i fie lui mai rau, deci mie mai bine decat lui, chiar daca asta imi face si mie rau! Exemple in sensul asta, cacalau, in fiecare zi - de-ar fi numai cei care blocheaza traficul, desi ar fi inaintat toata lumea mai repede (inclusiv ei) daca nu s-ar fi bagat in fata altuia. Aberatii din Romania de azi. Care degradeaza romani de azi.

Rate valentine

2009-02-14T08:56:00.002+02:00

Alaltaieri.

Fara

2009-02-12T14:59:00.003+02:00

Am deschis laptopul si conexiunea la net cu gandul sa scriu ceva. Altceva decat voi scrie, pentru ca mai intai am umblat si io lela pe diverse situri, chestie care de obicei imi dauneaza la digestie, intrucat sunt atat de putine pe placul meu si atat de multe care-mi dau crampe. Inevitabil, dau si peste ceva care-mi intoarce stomacul pe dos, aici. Nu ma mai leg de persoanele in cauza, nu-i asa, niste domni de vaza, unde pui ca am avut si nemasurata onoare de a-i cunoaste personal pe majoritatea. (Hai c-am adus-o bine din condei, am zis exact ce am vrut sa zic.) Maaai, dar cum se ajunge, iata, in vremuri de criza, sa te consulte un grup de specialisti ca sa te, cica, intorci cu fata la consumator, tu companie (de fapt decident, director, manager etc.), sa te invete planificare strategica (aka strategic planning) dupa ce a trecut asa-zisa tumultoasa crestere economica in tar'soara noastra si incepu, o, vai si-amar, recesiunea, maaaaiii, de-a mirarea este!
N-ar fi mai simplu daca am avea, totusi, o economie reala? Adica una cu concurenta reala? Daca decidentii ar avea si responsabilitatea deciziilor lor?
Si, trecand la nivel global, daca s-ar produce, demodat, lucruri si servicii utile, nu pe trend? S-or fi dumirit macar cativa din dahshtepti ca e nasol daca, in loc sa te intrebi cum sa faci bani cu ceea ce stii si-ti place sa faci, te intrebi ce sa faci ca sa faci bani? Adica sa nu mai faci, bre, specula, ci productie?
Hai ca ma duc sa citesc din Hobbitul, sa ma dreg.

As scrie...

2009-02-07T14:16:00.001+02:00

... dar uite-asa mi-e o leneeeee!

Uratenie cat vezi cu ochii

2009-01-29T14:18:00.002+02:00

...in orasul asta. Din cand in cand am senzatia acuta ca ma atinge "la sistem". Ies pe strada, oriunde, si n-am pe ce-mi pune ochii fara sa mi se strepezeasca creierii de uratenie. Oi fi io prea calofila si nu reusesc sa apreciez, spre exemplu, varietatea de forme si culori in care se prezinta cacatii de caine (banuiesc ca de caine?!) omniprezenti pe trotuare.
Din acelasi capitol, zice Nae ieri: "Romania intra in criza fara sa fi iesit din tranzitie" si mi s-a parut ca asta e ceva tot atat de trist ca "toata viata a fost proasta si urata, acum e si batrana si bolnava". Problema e, ce caut io sa locuiesc la baba asta nu doar proasta, urata si bolnava , dar si cu neamuri proaste?

Ciocanitori, in sens propriu

2009-01-28T13:13:00.003+02:00

Nae (consortul, ursologul) pozeaza cu rabdare si placere nu doar ursi, ci si orice alta vietate. In consecinta, as fi putut sa-mi ornez bara de titlu cu niste ciocanitori, la propriu, desi titlul nu se refera la ele, dar orisicat. Nu mi-a placut cum arata cu poza, insa ciocanitorile insele mi s-au parut prea simpatice ca sa renunt la ele de tot. Asa ca le pun aici pe trei dintre ele. Specii diferite, dupa cum se vede. Cica unde sunt ciocanitori multe inseamna ca sunt copacii imbatraniti. Asta in sens propriu. Ma intreb, in sensul din titlul blogului meu, ce-o fi insemnand de sunt atatea ciocanitori nebune in tara asta?

APG et al.

2009-01-20T14:42:00.004+02:00

Aproape in fiecare zi iau contact cu APG. A, nu, nu e vorba de Account Planning Group, cum s-ar putea astepta de la o planneritza in concediu de crestere a copilului, de ala imi aduc aminte mult mai rar. Ci de firma de paza ai carei amploaiati bantuie prin scuarul (ca parc nu pot sa-i spun) Sebastian. Acesti domni cu figuri vag nelinistitoare si (mai rar) doamne trupese vegheaza. Nu stiu ce. De cand a nins s-a festelit orice urma de gazon, asa ca nu mai insista, ca alta data, sa-ti atraga atentia asupre contraventiei de a pasi pe iarba. Altceva oricum n-au prea facut niciodata. Cainii vagabonzi te-ar putea inghesui oricand, nu e treaba lor. Daca-ti sterpeleste cineva poseta, iar nu e treaba lor. Banuiesc ca pazesc "mobilierul" parcului, dar instalatiile pentru copii nu mai sunt chiar in cea mai buna forma. Poate ca nu sunt destui paznici? Poate ca n-au bulanul destul de contondent? Poate ca ar trebui sa fie dotati cu pistoale?

Si-asa ajung la un alt subiect pe care-l rontaie paranoia mea: mi se pare mie sau chiar s-au inmultit structurile astea para/semi-militare? Parca unde te invarti cineva pazeste sa NU. Parca deja s-a adunat o masa de oameni platiti cu un salariu cu atat mai dulce cu cat nu dau in branci pentru el, imbatati de Autoritatea cu care sunt investiti si de Puterea de a-ti da vreo doua pe spinare, la o adica. Desigur, e doar paranoia mea. Domnii si doamnele in cauza sunt cetateni cumsecade, care, chiar sub amenintarea ca-si pierd salariul mic, dar sigur, cu care isi platesc ratele la credite, nu si-ar manifesta, sub acoperirea Autoritatii, Puterea de a-mi sparge capul, indiferent cum ar fi intaratati impotriva mea, turbulenta, refractara, instigatoarea, spioana, intelectuala, burgheza, tiganca, drogata... etc...etc...

N-am inceput, dar am incheiat

2009-01-19T13:35:00.002+02:00

Cam asa deci, tocmai cand sa ma cuprinda si pe mine un avant de bloghera, ce sa vezi? S-a ars transformatorul laptopului, de la o variatie de tensiune - multumesc, Electrica! Imposibil de gasit transformator de Asus in tara asta, firma de service autorizat mi-a comunicat cu scarba prin vocea unui amploaiat ca ar putea sa faca o comanda sa-l importe, dar doar pentru un transformator... dureaza! Poate chiar cateva luni! Pana la urma l-a reparat o firma dibuita prin cunoscuti cunoscatori intr-ale electronicii, dar si asta s-a intamplat anevoie, fiind necesara o piesa care trebuia importata etc., nu mai conteaza.
Ei, acum am din nou laptop si deci conexiune la net, dar avantul s-a mai diminuat. Asa ca momentan raman la stadiul de notite din cand in cand si-atat.

Infectata

2008-12-01T15:20:00.002+02:00

Am inceput sa citesc bloguri. Adica nu doar sa trec de 1 max 2 ori pe-acolo si sa ma plictisesc. Sunt cateva la care am revenit. Acum stau si ma socotesc daca sa ma las asa sau sa fac penitenta. Sau sa le trec intr-o lista de-aia. Avand in vedere ca sunt amici sau amicii lor, sau amicii amicilor lor etc., cred ca o sa fac totusi lista.
Da'inca nu-i nici unul de breasla, of of

Semiotica e grea

2008-11-28T15:23:00.003+02:00

Taaare grea. Uite o imagine plina de semne si semnificatii, in care semnificantii par si ei insisi debusolati si nesiguri de propria lor semnificatie. C-asa-i facuta viata asta, trebuie s-o iei obligatoriu in acelasi timp la stanga-sus si la dreapta-sus taman cand se ingusteaza drumul care trece prin balarii spre o groapa.

Nici o legatura cu alegerile de poimaine. Ca eu am abdicat din rolul de cetatean elector de o buna bucata de vreme, intrucat nu mai cred in forme de guvernare bazate pe reprezentare electiva. (Poate ca voi scrie odata si despre sistemul "meu" de democratie bazata pe esantionare, adica reprezentare directa, nu electiva. Nu-i ceva chiar nou, seamana ca principiu cu democratia ateniana, aia din antichitate. Offf, ce perimata si uncool-a mai sunt si io!)

Romania e child-friendly

2008-11-21T13:17:00.003+02:00

Se vede ce scrie acolo sus pe tablita albastra? Daca dai click pe poza se vede ca scrie "Camera Mama si copilul". Deci, se poate! Iata o gara din Romania, mai precis din frumoasa urbe Filiasi, unde exista o camera dedicata. Aici ai putea sa-ti schimbi copilul de scutece, sa-l alaptezi, ma rog, mamele stiu... Nu doar la Ikea!

Ce sa mai fiu carcotasa si sa observ ca respectiva camera e zavorata si face parte dintr-un fel de grajd, doar alaturi si in (cam) aceleasi conditii e si camera Politiei, iar gara insasi, construita la 1888, nu pare sa mai fi suferit vreo interventie renovatoare tot de atunci.

Oricum, cine are copii stie deja ca ar trebui sa stai dreaq potolit in casa, nu sa umbli cu copilul dupa tine si sa mai ai si pretentii, auzi, sa-l alaptezi!!!! sa-i schimbi scutecele!!!! ca oricum deranjezi. Ce, l-ai facut cu mine?

Ma intrebam mai demult cum s-ar putea zice in romaneste "child-friendly". Acum stiu. Nu se zice, ca n-ai de ce.

In acest sens, poate ca promotiile la produse de copii ar putea da ca premii, in loc de nelipsita masina (foarte utila altminteri, ce, vreti sa ajungeti prin gari cu copilul? fie si la the child-friendly Filiasi) si niste bilete pentru toata familia catre diverse tari europene mai spre vest de noi. Numai dus.

(Si mai am io vreo doua idei despre ce ar mai putea face brandurile de copii, da pe-alea le tin sa le dau in cadru organizat, na!)

fuRnicular?

2008-11-20T15:07:00.002+02:00

Ca nu ma pot abtine.
Banc mai vechi, amintit de un amic. Suna ca o conversatie recenta intre un june aspirant la o cariera in advertising, de preferinta planning, si o juna care deja presteaza marketing la nu-spui-care companie.

Bancul:
Ion si Gheorghe lucrau la funicular.
Ion: "Cum s-o zice, ma, funicular sau furnicular?"
Gheorghe: "La ce?"

Despre iarba si mirari (in ordine inversa)

2008-11-20T14:44:00.003+02:00

Ma gandeam ca pe blogul asta nu mai intra nici dracu', daca nici macar eu nu-l mai frecventez - nu ca inainte as fi stat nedezlipita de el. Dar ce sa vezi, ori a innebunit statcounteru', ori s-au inmultit securistii, ori nu stiu ce se intampla ca tot intra oameni si citesc p-aci, ce-or fi tot citind, din moment ce io nu prea scriu???
Asa ca e cazul sa-mi popularizez si astfel propria initiativa, adica asta, dupa ce Irina si Mara m-au ajutat in acest sens.

Tot de la scuarul Sebastian, de care am mai scris, m-am luat. Unde iarba mai e, mai nu e, dar placute care te anunta de interdictia de a calca pe ea sunt, nu, cata-frunza-cata-iarba. A comentat multa lume bine-cunoscuta interdictie, eu doar mi-am adunat bruma de spirit civic si am pus de-o petitie pentru abrogarea ei. Deocamdata doar pe petitieonline (mai pun o data linku', sa fie), iar dupa ce se va vedea ca suntem multi, facem ca la carte.
Hai dezgradire! (pe asta am copiat-o de la puttycat)

Din seria wtf...

2008-09-30T10:02:00.003+03:00

... sau a formelor fara fond, care duc la, de acum banalele, imagini "pitoresti" din tar'soara noastra.

Sa comentez? Sa nu comentez.

Serviciu public

2008-05-14T09:57:00.002+03:00

Sharing

2008-05-13T12:06:00.005+03:00

In recent modificatul (ca renovat nu pot sa-i spun) scuar (ca parc nu pot sa-i spun, desi asa scrie la intrare) Sebastian poti vedea zilnic imaginile astea. Tulburatoare sau banale, depinde de the eye of the beholder.

Peluza e dormitor de haita, langa locul de joaca pentru copii, foarte igienic, dar in privinta subiectului de azi (sharing, deci) e ok, iata, cainii si copiii in buna tovarasie, iar cainii si-or fi negociat ei prin mijloace specifice cum sa utilizeze in comun spatiul.

Mai interesant e mormanul uman, cu pui cu tot, inghesuiti unul in sufletul altuia, alta chestie foarte igienica, toti disperati sa prinda un loc "bun", sa beneficieze, dom'ne, si copilu' de jocurile astea noi. Gregaritatea, insa, nu inseamna deloc si comuniune. Zice o mama foarte nervoasa luandu-i bicicleta copilului de vreo 3 ani: "Daca nu te dai tu cu ea, nu ti-o mai dau de loc. Ce, ti-am cumparat-o ca s-o dai la altii?!?" (Baietelul ceruse voie sa-l lase si pe alt copil sa se dea cu bicicleta lui).

Asa ca data viitoare cand mai aud de vreo pozitionare "pe sharing" o sa fiu foarte circumspecta si o sa ma uit cu mare atentie care e targetul.

Secretul Afroditei

2008-05-09T17:53:00.003+03:00

O fi faptul ca era urata ca porcu'? Asa s-ar zice, dupa brandingul nascut, probabil, din visul unui cipriot calugarit prea devreme si adormit prea tarziu dupa o masa prea copioasa si o lectura prea aprofundata a Epistolei catre corinteni.

(Imaginea cu pricina era pe o punga cu bombonele, bune, ce sa zic!)

Mai mult verde

2008-05-07T11:03:00.005+03:00

Ce-i mai verde decat frunza verde?

Pai, frunza vopsita verde cu vopsea alchidica, efect secundar al importantei si ecologicei activitati a vopsirii gardului prin stropire.

La fel de verde ca imaginea corporatista a ... nu spun cui, ca s-ar putea sa pacatuiesc prin omisiune, sau ca proiectele zise ecologice, care se impart in trei mari tipuri - dat din gura (adica tocat banii pe meetinguri, conferinte, traininguri, publicitate etc.), gunoierit si ceva ce s-ar putea numi "Iti tai mainile, dar iti dau manusi" (adica defrisez, dar plantez panselute, sau poluez la greu, dar infig trei plopi la marginea orasului, sau vanez la greu tot ce misca, dar finantez un tarc de tinut doi lupi in el)

Ce ma enerveaza e ca s-a format un soi de musita a CSR "verde", practic nu mai e proiect mare, deci cu banet semnificativ, fara aceiasi "actori". Ma intreb daca respectivele companii aleg in cunostinta de cauza sa faca greenwashing de-asta de doi lei si atunci lucreaza, deh, cu profesionistii acestei activitati, sau pur si simplu pe responsabilii cu CSR-ul nu prea-i duce capul.

Editez ca sa pun si-un link de "green talk" despre cum se mai brandeaza "eco" prin lume.

Fantoma de la McCann

2008-05-05T09:49:00.002+03:00

Aflu de la un amic ca are un prieten recent angajat la McCann (deci nu ne-am cunoscut). Si ce-i zice acest prieten? I-auzi: cica eu as fi un fel de fantoma la McCann - unii ma pomenesc ca si cum as fi prezenta pe-acolo, exista semne ale existentei mele (un cont activ de e-mail, de exemplu), altii vorbesc de mine la trecut, dar la un trecut care sigur nu se mai intoarce ("sigur nu se mai intoarce" fiind aici expresia-cheie), altii nici nu cred ca as fi existat vreodata cu adevarat.

Drept care, prin prezenta adeveresc ca exist, ba chiar ca intentionez sa ma intorc, la un moment-dat, in carne, oase si, sper, ceva neuroni inca interconectati. Doar ca, momentan, ma aflu intr-un alt plan al existentei mele, de-aia nu ma vad...

Pastem fericiti

2008-04-25T09:17:00.005+03:00

Sa traiasca dom' Vanghelie! ... ca mi-a dat aseara, uite, subiect de scris pe blog.

Locuind eu, deh, ca omul din popor (si anume nu din patura lui cea mai instarita), intr-un bloc de garsoniere in dosul Caii Rahovei, iata ca am primit pomana electorala. Niste tineri cu tricouri rosii au impartit sacose, cum se vede in poza, cu bunuri alimentare, urand fiecarui beneficiar "Paste fericit, din partea domnului Marian Vanghelie!". Ceea ce, avand in vedere continutul sacosei, poate fi interpretat ca o propozitie... cum ii zice frate? imperativa? ma rog... cu predicat si complement.
Paste, deci, draga cetatene, acum ca ai ce, prin amabilitatea domnului Vanghelie.
Trecand peste primele emotii, intre care a predominat tristetea ca sunt considerata o burta, au inceput sa ma roada nelinistitii soricei ai intrebarilor. Dupa cum urmeaza:

* De ce tocmai acest mix de branduri? Iata, stand alaturi ca intr-un butic de tara, mega-brandul Fanta, private-label-ul Aro, localul Coronita, importul popular Victory, prajiturica de mic producator din Turnu-Magurele (Dilaila, sau cum o chema-o, ca pe poza nu-mi dau seama si ambalajul nu-l mai am ca am mancat prajitura si l-am aruncat) etc. Cum ar fi sa faca cineva asa un cross-promotion? Tur de forta, nene. La prima vedere, targetul pare sa nu fie acelasi pentru toate astea, dar ma bazez pe dom' Marian ca stie ce face. Si chiar eu am scris, vreo 2 randuri mai la deal, cum ar putea sta continutul sacosei pe un raft de butic la tara. Deci, da, e bun mixul. Ciudat, dar bun.

* Dincolo de facilul "pomana electorala", ce fel de promovare e asta? Ma gandesc ca e un amestec de sampling ("Iata cat de bine o duci cu Vanghelie") si advertising prin asociere, cu rolurile inversate - nu persoana publica e spokesperson pentru un brand, ci mai multe branduri "legitimeaza" persoana. In acest ultim caz, cum e deci persona-brand-ul Vanghelie? Popular ca Victory, de casa ca Linco, optimist non-conformist ca Fanta si, desigur, sta bine pe cascaval ca Delaco, inteleg. (De restul nu mai zic, ca mi-e lene.) Nu-i rau, nu-i rau.

*Chiar renteaza promovarea asta? Adica, din x mii de sacose, cate s-or converti in voturi? Negresit, targetarea a fost buna. Sacosele s-au dus, in general, la cei care n-au renuntat (inca?)hotarat la exercitarea dreptului la vot si pentru care pomana s-ar putea chiar sa fie de folos, traind ei dintr-o pensie insuficienta. Dar chiar o crea favorabilitate? Cati s-or simti, ca mine, jigniti ca sunt considerati burti, nu oameni cu suflete, minti si ce mai au ei pe-acolo? Sau poate ca, in mod tragic, multor oameni li s-au atrofiat deja, prin lipsa de valorizare, mintile si sufletele? Zic "din lipsa de valorizare" pentru ca eu nu cred ca oamenii functioneaza simplist dupa piramida lui Maslow.

Hai ca s-a trezit Cozia. Inchei.

WTF? cum s-ar zice...

2008-04-24T18:14:00.002+03:00

Nu stiu ce e asta. Sau de ce. Si, mai ales, ce-o fi fost in capul autorului, fie el individual sau colectiv.O fi fost prea-plinul sufletului sau, revarsat in aceasta ofranda plutitoare pe lacul, destul de cleios zilele astea, din Parcul Carol? Sau n-o fi gasit la iuteala cosul de gunoi? Sau combinatia celor de mai sus? Sau...?

RESPEK!

2008-04-19T10:34:00.003+03:00

Daca nu e clar din imagine, explic: este vorba despre garda de la mormantul ostasului necunoscut, ala pe care arde "flacara vesnica", dupa cum stie si nepoata mea Smaranda, care are 4 ani. Se pare insa ca asta nu mai inseamna mare lucru, cel putin pentru flacaii care, in loc sa stea smirna, patrunsi macar de anchilozare militaroasa impusa, daca nu de respect si evlavie, iata, se converseaza la telefonul mobila sau prin viu grai. In alta zi unul fuma. Banuiesc ca nu se sfiesc nici sa se scarpine prin diverse parti ale corpului. Pai, nu? De ce s-ar sfii? E doar o conventie - asa cica ne aratam respectul colectiv pentru niste oameni care au murit in diverse razboaie. Dar poate ca si "cadrele superioare" ale armatei or fi uitat asta, oricum, se pare ca au uitat sa le spuna soldatilor pe care ii trimit sa stea drepti. Sigur ca daca soldatul de garda ar face oricare dintre gesturile astea considerate nerespectuoase, in Grecia i s-ar lua gatul, in Rusia ar fi impuscat, in India i s-ar scoate matele, in Franta ar fi dat afara din armata sub oprobiu public etc. Sigur ca intre mortii aia pomeniti prin respectivul monument sunt si cei trei frati ai bunicului meu, bunicul sotului meu si, poate chiar strabunici ai flacailor respectivi. Si ce daca? Ce, trebuie sa-i respectam, pe ei sau pe oricine altcineva? Poate pe noi insine? Ce demodat...

Revin si mai zic: in mod sigur "cadrele" militare nu mai sunt in stare sa execute nici macar aspectele formale cele mai simple. La primirea lui Bush n-au fost in stare sa-i raspunda la salut, a trebuit sa repete el salutul ca sa i se raspunda cu o balbaiala penibila.

Cozia nu doarme, eu nu scriu

2008-04-19T10:22:00.002+03:00

Mda, uite-asa trece trimestrul si io nu mai scriu nimic. Promisesem o vituperatie la adresa greenwashing-ului si a celor care-si fac o cariera din asta. N-am apucat s-o scriu si acum nu mai am chef. Poate o sa revin, banuiesc ca gargarita mutata genetic in verde, ulterior rebrandata in cuconita verde aruncandu-se dintr-o frunza (o fi proiectia despre sine a tanarului domn Bucurenci?), se va cocota pe vreun cacat vizibil cat sa ma enervez din nou.
Asa ca, ramane pe alta data.

Mai scriu

2008-02-21T09:13:00.002+02:00

"Mai scrie si tu pe blogul ala" imi zice Diana la telefon, in timp ce eu eram cu mainile adanc bagate intr-o gaina free-range, pe romaneste de curte, achizitionata in scopul diversificarii alimentatiei copilului, chestie stiintifica si complexa. Atat de complexa, incat mi-a cam ocupat resursele de timp si buna parte din cele intelectuale. Dar nu de tot! Astfel incat in urmatorul articol voi aborda acidulat problematica imaginii verzi. Adica despre CSR, stanga nepieritoare si metamorfica, precum si un domnisor ubicuu, verde si rosu in acelasi timp, care are propriul sau blog.

Cine-a parfumat caca-ul?

2008-01-21T09:48:00.000+02:00

Pampers.

Inovatia are partile ei indubitabil avantajoase pentru un brand. Ea mentine atentia oamenilor asupra ta prin noutatile despre produs pe care le ai de comunicat si contribuie la perceperea brandului ca formator sau reformator de categorie. Asta, insa, cand e vorba de o imbunatatire a produsului, sau macar de o schimbare care nu-l strica. Te-ai astepta ca P&G sa stie asta, doar inovatia (comunicata intens, desigur) e pentru ei un pilon esential de marketing. Dar iata ca nu! Ce s-a intamplat? (Aici urmeaza speculatiile mele) Niste creiere infierbantate dupa focus-grupuri si poate chiar si home-visits, auzind in mod repetat povestea cu baita de seara care linisteste bebelusul si-l ajuta sa doarma mai bine - oh, aceasta dorinta suprema a mamelor in carenta acuta de somn!!!!! - ce se gandesc ei? Sa parfumeze scutecele de hartie popular numite pampersi, cica sa "pastreze prospetimea de dupa baita". Minunat. Iata o inovatie inutila dintr-un set de motive si chiar daunatoare din altele.

Inutila pentru ca:

1. Copiii mici nu sunt ca animalele de adulti, care la 5 minute dupa baie transpira si, eventual, put. Chestie de aciditate si de culturi bacteriene pe piele.

2. Baita de seara e linistitoare datorita contactului cu apa, atingerilor parintelui si a ritualului. Nu datorita vreunei parfumari.

3. In timpul noptii folosesti de regula un singur 'pampers'. Ziua folosesti mai multi.

4. Chestia aia galbuie pe care o elimina sugarii nu miroase urat, deci mirosul ei nu poate deranja pe nimeni.

Si iata si motivele pentru care inovatia a stricat produsul:

1. Ultima dorinta a unei mame si-asa probabil obsedate de chimicalele potential iritante cu care intra pielea sensibila a copilului in contact e sa fie 'lotiune' in scutece, adica in contact permanent cu pielea.

2. Daca bebelusul 'a facut', ideea e sa-i schimbi scutecele cat mai repede, fara sa dezbraci aiurea copilul - operatiune deseori dificila din cauza opozitiei fizice si vocale a impricinatului - deci e util sa simti mirosul specific, nu sa fie blocat de "bath fresh".

Si uite-asa trec batalioane de mame la Huggies sau Libero sau mai-stiu-eu-ce. Partea proasta e ca, in afara de cei de la TZMO (aia cu Happy, parca asa le zice), restul marketerilor nu s-au asteptat nici ei ca inovatia lui Pampers sa fie o gherla, asa ca, iata, in ianuarie 2008 sunt out-of-stock cam peste tot, la marimile intre 5 si 12 kg.

Ma tot gandesc cum or fi putut sa faca P&G asa o tampenie? Doar isi cerceteaza si ras-cerceteaza orice. E posibil sa fi facut o greseala esentiala: sa se fi bazat pe ce spun mamele de copii sub 1 an. Nu tine. In primul rand, experienta maternitatii e atat de complexa, incat e greu sa te concentrezi asupra aspectelor ei minore. In al doilea rand, e o experienta esentialmente emotionala si irationala, asa incat e aproape imposibil sa verbalizezi logic si rational cele mai multe aspecte ale ei, inclusiv decizii de cumparare. Singurele variante de cercetare pe segmentul asta sunt observatia, de preferinta participativa, si analiza de documente. Care documente? Ei, hai, daca citeste cineva blogul asta, il duce capul unde sa le gaseasca.

2008-01-11T10:02:00.001+02:00

Ca tot comentam ieri despre ce-i trebuie unui planner: inainte de orice, ar trebui sa fim 'doctori' in schimbare sociala (ca, de altfel, si marketer-ii). Iata un articol de baza, identificat de Diana. Merci, Diana!

This paper looks at how change happens and how to make it happen. It surveys a number of change theories in the fields of history, the philosophy of science, anthropology, sociology, and management theory. It concludes by offering some strategies for promoting change in organizations and communities. The paper was originally prepared for the Pew Partnership for Civic Change in 1996.

Cine spala eprubeta

2008-01-10T10:59:00.000+02:00

Ma enerveaza confuziile de termeni in general (sigur, atunci cand cunosc termenii respectivi, ca altfel cum sa-mi dau seama de confuzie?), iar in particular, foarte tare, confuzia intre meserie/profesie si ocupatie. Ai zice ca e o diferenta usor de sesizat, de bun-simt, chiar fara sa stii definitiile social-economice: meseria e aia pentru care te-ai calificat, ocupatia e aia pe care o practici. Limbajul comun acorda meseriei o componenta de definire a persoanei, sesizand faptul ca ocupatia e temporara si conjuncturala, pe cand calificarea iti ramane pe viata, nu ti-o pierzi decat in cazuri cu totul exceptionale. (Zicem: "X e medic si lucreaza ca reprezentant de vanzari").
Si-asa ajungem la ocupatia, repet, ocupatia, de planner ( account planner sau strategic planner; cea de media planner pare sa sada altminteri). Am vazut si auzit discutii interminabile despre ce-i aia un planner si ce ar trebui sa faca etc. E normal si util sa existe incercari de formalizare a ocupatiei, de stabilire a unor 'job description'-uri (ca daca zic 'fise de post' poate nu se intelege ce-s alea). Mai ciudat e cand auzi juni ambitiosi care vor sa ajunga, musai, planneri si te intreaba ce sa invete (de fapt, intrebarea e, de obicei, "Ce sa citesc") in acest scop. Dar ce sa-i blamezi pe bietii copii, cand adulti cu aceasta ocupatie se poarta ca si cum ar fi o meserie, sau o calificare. Am vazut ca exista si un profesor de planning...
Planning-ul ca meserie mi se pare ceva la fel de absurd si inutil ca meseria de spalator de eprubete. Desigur, poti avea folositoarea ocupatie de spalator de eprubete (sa zicem ca s-ar intampla asta din nevoia de specializare a laborantilor). Pentru a fi un bun spalator de eprubete e necesar si suficient sa stii ceva chimie si ceva biologie (in functie de laboratorul in care lucrezi), astfel incat sa stii cu ce sa neutralizezi si elimini cat mai bine chestiile pe care le-ai putea intalni in eprubete. Un chimist cu unele cunostinte de biologie, sau un biolog cu bune cunostinte de chimie ar putea fi oricand excelenti spalatori de eprubete. Dar daca vrem sa avem meseria de spalator de eprubete, e suficient sa invatam aspirantii tehnicile de laborator cunoscute. Nu-i nevoie sa stie, neaparat, de ce aplica o tehnica sau alta. Problema e ca nu vor putea niciodata sa faca bine fata unei situatii noi, pentru ca au achizitionat prin educatie doar tehnicile, nu si stiinta care le-a stabilit.
Ei, daca spalatorul de eprubete se confrunta rar sau niciodata cu substante noi sau combinatii neuzuale, in cazul planning-ului situatiile noi sunt nu exceptia, ci regula. Din doua motive: apar produse si servicii noi, care trebuie comunicate, iar oamenii se plictisesc repede, trebuie sa le zici lucruri noi, sau macar intr-un fel nou. De aceea, cred ca pentru a putea lucra decent ca planner trebuie sa ai o meserie, legata, intr-un fel sau altul, de unul dintre cele 2 capete ale comunicarii: emitatorul - agent economic, de cele mai multe ori, uneori agent social) - si andrisantul - niste oameni - si sa ai cunostinte, macar de baza, si de la celalat capat. Apoi, dupa cat esti de interesat si cat te duce capul, mai acumulezi cunostinte si abilitati de specialitate. Dar trebuie sa ai o baza undeva. Cred ca un absolvent de geografie, pasionat de geografia sociala, poate fi un bun planner. Sau un absolvent de litere, specializat in literatura comparata. Nu cred ca poti fi planner fara sa ai o meserie. Si nu ma refer la aspectele formale. Cand spun meserie, calificare, absolvent, nu ma refer la diploma, ci la continutul de cunostinte si abilitati pe care aceasta ar trebui sa-l ateste. Daca ai aceasta baza, cred ca poti face fata schimbarilor, le poti folosi si chiar provoca. Daca nu, stai si astepti sa te invete vreun guru cum se incalzeste apa calda the new way.

Form ueber alles

2008-01-06T11:51:00.000+02:00

Am citit niste fragmente pe care le sarisem prima data din 'Unleashing the Ideavirus' a lui Seth Godin. Se poate descarca sub forma de e-book de aici. Desigur, lectura obligatorie pentru planneri.
Par sa fie la mare moda si pe la noi discutiile despre 'permission marketing', care ar trebui sa inlocuiasca perimatul 'interruption marketing'. Foarte frumos. Doar ca am observat cateva chestii care par sa fie trecute cu vederea de laudatorii 'permission ...':

- S-ar putea ca o gramada de oameni sa vrea, inca, sa fie 'intrerupti'. (Ce zic acum se refera la cultura dominanta in Romania.) Spoturile TV, mai ales, au inca o functie de entertainment, iar printurile, panourile stradale etc. un rol decorativ. Sunt oameni, multi, care se uita la reclame ca la mini-filme - ii amuza, le dau subiecte de comentat, puncte de referinta... Ce mai, sunt produse culturale in toata regula. Si, prin asta, puncte cruciale de contact cu un brand.

-Indiferent de caile si modurile in care comunici ceva, intai si-ntai trebuie sa ai CE sa comunici. E frumos sa faci o idee sa se raspandeasca viral, dar mai inatai trebuie ca ideea respectiva sa existe!

Asta mi se pare cel mai suparator: tot vad/aud vorbindu-se despre noi forme de comunicare si cum sa fii mai dahshtept in felul in care comunici, de parca forma, oricat de grozava, ar putea vreodata sa rezolve lipsa de continut. Cred ca daca ai o idee cu adevarat buna, in care crezi, vei gasi un mod bun de a o transmite altora si ceva tot va trece spre oamenii carora li te adresezi, iar apoi de la acestia la alti oameni. Mai pe scurt, daca ai ce sa zici, o sa gasesti cum sa zici. Invers, nu prea merge, sau merge prost. Sau jenant. Cum e campania de imagine Nivea . Dupa Dove, ce poti sa zici, ce face omul face si maimuta. Pacat de Nivea. Are un branding asa de bun, se purta bine in piata... Desi, daca stau sa ma gandesc, erau niste semne ca se uita peste gard sa vada ce fac vecinii si-i copiaza - furia cantitativa gen L'Oreal, spre exemplu.

Cum scapam deci de tirania formei fara fond? (asta ca sa bag si ceva pompos)

Pozitiv

2008-01-05T10:39:00.000+02:00

Intrucat azi e soare, zapada sclipeste si Cozia trage un pui de somn, revin pentru o scurta mentiune. Cand am scris ca or fi bloguri romanesti bune dar nu ma intereseaza subiectele, ma refeream la faptul ca nu-mi sunt utile la defularea nevorbitului pe teme 'profesionale'. Altminteri, mai arunc cate un ochi, cu simpatie, pe blogul Ancai. Desi, pentru gustul meu, e prea personal, proportia de 'stiri'/opinii e prea mult supraunitara, iar gradul de coolnes imi da racori, e colorat si transpare faptul ca Anca e fata sprintara la minte si cu repere bine infipte. Ca sa nu mai zic ca in playlistul ei de vreme rea e "A perfect day Elise", cantec pe care Cozia probabil ca il stie pe de rost, ca l-a ascultat de cand era morula.

Ce-i asta si de ce

2008-01-04T12:28:00.000+02:00

"Asta" e, desigur, un jurnal personal tinut public, adica rezultatul unui act indecent si oarecum patetic, pe care-l comit oameni cu un ego hiperinflamat, tinand sa-i fericeasca si pe altii cu panseurile lor, sau/si oameni care n-au prieteni carora sa le povesteasca prin viu grai ce au de povestit.

De curand mi-am dat seama ca sunt, partial, in cel de-al doilea grup. Mai precis, de cand nu mai sunt la serviciu din motivul vizibil in imaginea din dreapta, nu prea am cum si cu cine sa 'dezbat' cestiuni arzatoare, sa le zicem 'profesionale' - cele recognoscibile prin faptul ca par sa aiba mai mult sens cand le numesti in engleza: advertising, brand, trends, insights, marketing... Ma gandesc ca as putea sa scriu acest jurnal in scop terapeutic, de defulare, ca sa nu tin doar pentru mine ce-mi mai trece prin cap, fara sa bat colegii la cap cu telefoane si e-mailuri, dar si ca sa nu acumulez tensiuni care m-ar putea face sa iau hotarari nechibzuite, ca de exemplu sa ma intorc la serviciu mai repede decat e cazul de fapt.

Am incercat o alternativa, anume sa citesc blogurile altora si sa comentez acolo. N-a mers. Mi-e lene sa scriu in engleza (sau in orice alta limba in care m-as descurca oarecum), deci raman doar blogurile romanilor. In cazul unora, nu ma intereseaza subiectele, oricat de bine ar fi scrise. Altele or fi interesante ca subiecte, dar prea prost scrise, inclusiv cu greseli flagrante de limba, deci obositoare. In fine, cele mai multe cu subiecte din categoria mai sus mentionata (advertising etc.) sunt pline de imbecilitati (in acceptiunea delicios explicata de Eco in "Pendul..."). M-am enervat pret de un somn de zi al Coziei citind panseuri imbecile, la care n-as fi putut comenta decat cu invective, apoi am renuntat. Daca stie cineva un blog si destept si bine scris, poate-mi zice si mie, sa nu raman cu impresii gresite despre blogosfera romaneasca. Daca nu, voi continua eu sa deversez intr-insa. N-am pretentia ca scriu bine, stilul va fi probabil uneori prea colturos, alteori cleios de-a dreptul, s-ar putea sa-mi scape si 'chifle' ortografice si de punctuatie. Sper, totusi, sa nu scriu prostii, desi, probabil, voi si gresi, adesea.

Sa explic adresa (titlul are propria lui explicatie, care poate parea aroganta...). La inceputul anilor '70, Mao ura doi oameni: pe generalul Lin Biao - care adunase atat de multe merite in serviciul sau, incat incepuse sa-l puna in umbra (pe asta l-a eliminat in 1971) - si pe Confucius, considerat chintesenta Chinei arhaice care trebuie schimbata din temelii (asta murise de mult, deci era cu atat mai periculos). In consecinta, in '73 Mao incepe campania "anti-Lin, anti-Kong".

In spiritul "chapeau"-ului acestui blog, explicatia se opreste aici.